ICCJ. Decizia nr. 5443/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5443/2005
Dosar nr. 2747/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1325/2004, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1686 din 9 septembrie 2004, fiind admisă cererea reclamantului, anulată hotărârea contestată şi obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - martie 1945, începând cu data de 19 mai 2004.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 8572 din 29 noiembrie 2004. S-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinându-se faptul că probele administrate de reclamant au fost contradictorii, neconcludente, incomplete, fiind necesară completarea probatoriului cu acte şi/sau martori.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 827 din 27 aprilie 2005, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că strămutarea petentului din localitatea de domiciliu s-a produs ca urmare a refugiului familiei sale, determinat de condiţiile socio-istorice şi de evenimentele din acea perioadă, acesta îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că reclamantul nu a depus la Comisia de specialitate, dovada pretenţiilor sale, iar înscrisurile depuse de reclamant, în instanţă, nu-l îndreptăţeau pe acesta să primească drepturile solicitate, cu data de 1 decembrie 2003.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul C.P. s-a născut la data de 17 iunie 1930, în comuna Vama, judeţul Satu Mare şi a fost adus la Bucureşti, unde mama sa se afla în refugiu, de către fratele său, I., în luna octombrie 1943 (declaraţia reclamantului, declaraţiile martorilor R.F., U.O. şi R.D.), reclamantul stabilindu-se definitiv în Bucureşti.
Se reţine că cererea petentului, înregistrată la Comisia de specialitate a pârâtei, la 5 noiembrie 2003, a fost formulată în condiţiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5 din lege, calitatea sa de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind corect stabilită, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 827 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5441/2005. Contencios. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5445/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
