ICCJ. Decizia nr. 5445/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5445/2005
Dosar nr. 2757/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1371 din 19 aprilie 2005, reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 14569/135 din 17 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1077 din 6 iunie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.S., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 14569/135 din 17 martie 2005 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 4 martie 1942 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta, fiind născută în timpul strămutării părţilor săi, locuind din momentul naşterii, împreună cu aceştia, a suferit alături de părinţii săi, consecinţele strămutării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că cererea adresată de reclamantă, comisiei de specialitate, a fost respinsă, întrucât aceasta s-a născut după mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinţilor săi, motiv pentru care nu poate să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Se susţine, de asemenea, că instanţa dispunând acordarea drepturilor solicitate, nu a precizat data de la care aceste drepturi se acordă, conform art. 5 din Legea nr. 189/2000.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru cel de al doilea motiv, pentru următoarele considerente:
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 4 martie 1942, în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, primul motiv de recurs este nefondat.
Se reţine, însă, că instanţa dispunând acordarea drepturilor solicitate, a omis să se pronunţe asupra datei de la care reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Legea nr. 189/2000, privind aprobarea OG nr. 105/1999, prevede în art. 5, că persoanele prevăzute la art. 1 şi 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanţe, cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Faţă de data de 9 februarie 2005, la care reclamanta a înregistrat la pârâtă, cererea nr. 135, pentru stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aceste drepturi urmează să fie acordate de la data de 1 martie 2005.
Aşa fiind, recursul va fi admis.
Se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va obliga pârâta, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1077 din 6 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să acorde reclamantei I.S., drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5443/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5448/2005. Contencios. ( înlesniri la plata... → |
|---|
