ICCJ. Decizia nr. 5459/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5459/2005
Dosar nr. 2425/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 septembrie 2000, între A.D.S. şi Asociaţia T. Braşov, s-a încheiat un contract de concesiune nr. 38/2000, în temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998, a Normelor prevăzute în HG nr. 216/1999 şi ale OUG nr. 198/1999.
Acest contract are ca obiect exploatarea unui teren agricol în suprafaţă de 209 ha, cu diverse categorii de folosinţă, teren situat în perimetrul judeţului Braşov şi care face parte din domeniul Statului, respectiv din patrimoniul A.D.S.
Concesionarea terenului respectiv s-a făcut conform obiectivelor urmărite de concendent şi conform clauzelor contractuale.
La art. 6 din contract se prevede că: „Concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesionare, din motive excepţionale, legate de interesul naţional, temeinic justificate", iar la art. 11.3 este prevăzut că „modificarea clauzelor prezentului contract se face de comun acord de către părţi, prin act adiţional".
Din înscrisurile de la dosar rezultă că acest contract a fost modificat ulterior, prin acordul părţilor, încheindu-se două acte adiţionale la acesta, respectiv actul adiţional nr. 1 din 14 ianuarie 2004 şi actul adiţional nr. 2 din 8 decembrie 2004.
Prin actul adiţional nr. 2 din 8 decembrie 2004 s-au modificat părţile semnatare, şi anume, în calitate de concesionar sunt menţionate: SC A.F. SA, precum şi Asociaţia T. Braşov.
Prin protocolul nr. 47143 din 14 iulie 2004, A.D.S. a predat Comisiei Locale Prejmer, o suprafaţă de teren de 46,39 ha, teren ce face parte din suprafaţa de 209 ha din contractul de concesiune.
Aşadar, prin protocolul contestat în cauză, s-a modificat de fapt contractul de concesiune nr. 38/2000, fără să fi fost părţi semnatare, cele două reclamante şi fără a fi notificate în acest sens.
Mai mult, prin cele două acte adiţionale semnate de părţi, reclamantele şi A.D.S., nu s-a modificat suprafaţa terenului agricol concesionat, rămânând tot 209 ha teren agricol.
Potrivit Hotărârii nr. 66 din 9 iulie 2004, dată de Comisia judeţeană de aplicare a legii fondului funciar, s-a aprobat înscrierea pe listă - Anexa nr. 50 la Hotărârea nr. 58/2002, a unui număr de poziţii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, teren ce vizează suprafaţa cuprinsă în contractul de concesiune şi inclusă şi în protocolul în discuţie.
Întrucât din cuprinsul protocolului nr. 47143 din 14 iulie 2004, rezultă fără dubii că A.D.S. predă şi Primăria preia, conform Anexelor nr. 38 şi nr. 50, validate prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 66 din 9 iulie 2004, terenurile agricole, terenuri care includ şi o suprafaţă de 46,39 ha folosită cu titlu de concesiune de către reclamantă, instanţa de fond a constatat că, în fapt şi în drept, prin acest protocol s-a realizat o modificare a contractului de concesiune, dar fără acordul reclamantelor.
Raportat la acest protocol, obiectul acestuia, predare-preluare a terenurilor agricole din domeniul privat al statului, la prevederile art. 31 din Legea nr. 219/1998, privind concesionarea şi la clauzele contractuale, Curtea de Apel Braşov a reţinut că pârâta A.D.S. a încălcat prevederile Legii nr. 219/1998, art. 31 alin. (1), cât şi clauzele contractului de concesiune prevăzute la art. 7 şi 12.1.1.
S-a constatat că înainte de încheierea acestui protocol nu au fost notificate cele două reclamante, fapt prevăzut expres de lege, pentru a li se aduce la cunoştinţă intenţia de modificare a contractului de concesiune de către A.D.S.
Mai mult, motivele pentru care a fost preluată suprafaţa de teren concesionată (46,39 ha) nu constituie o justificare a acestui protocol, „deoarece nu rezultă un interes naţional sau local în sensul legii" impus de Legea nr. 219/1998, la art. 31 alin. (1) şi art. 12.2.1 din contract.
Prin sentinţa nr. 50/F din 19 aprilie 2005, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia T. şi societatea A.F. SA Braşov, în contradictoriu cu A.D.S., comuna Prejmer, prin Primar şi Comisia Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar, dispunându-se anularea protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului, încheiat între A.D.S., SC A.F. SA şi Asociaţia T.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
S-au înlăturat apărările formulate de A.D.S., potrivit cărora încheierea protocolului atacat a fost necesară, justificată şi legală, constatându-se că prin acest protocol s-au încălcat prevederile legale, clauzele contractului de cesiune şi că acesta reprezintă de fapt o modificare unilaterală a contractului de cesiune.
Instanţa de fond a mai reţinut că s-au încălcat şi prevederile art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţia părţilor are putere de lege între părţile contractante.
Totodată, din actele dosarului s-a mai reţinut că prin protocolul atacat s-a realizat de fapt un transfer a suprafeţei de teren agricol de 46,39 ha, teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. 38 din 14 septembrie 2000, impunându-se anularea acestui protocol.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov au formulat recurs, Comisia Locală Prejemer de aplicare a legilor fondului funciar, comuna Prejmer, prin Primar, precum şi A.D.S.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
1. În recursul Comisiei Locale Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar şi al comunei Prejmer, reprezentată prin Primar:
- competenţa de soluţionare a cererii reclamantelor revine Judecătoriei Braşov, având în vedere că protocolul este legat de aplicarea legilor fondului funciar şi, potrivit Legii nr. 195/2004, judecătoria judecă toate cererile în materia fondului funciar;
- protocolul atacat este un act de gestiune săvârşit de stat pentru administrarea patrimoniului său, astfel că nu poate fi atacat în contencios administrativ;
- din conţinutul clauzelor protocolului rezultă că părţile au dat precădere aplicării legilor fondului funciar, acceptând modificarea contractului de cesiune cu privire la micşorarea suprafeţei cu terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate;
- instanţa de fond nu a observat că întreaga suprafaţă de 46,39 ha a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 66/2004, de validare a propunerilor făcute de Comisia Locală Prejmer, hotărâre care nu a fost atacată, producând în continuare efecte juridice;
- Curtea de Apel Braşov a dat o interpretare greşită dispoziţiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 219/1998.
2. În recursul formulat de A.D.S.:
- încălcarea normelor legale cu privire la competenţă, cererile în materia fondului funciar soluţionându-se, în primă instanţă, de judecătorie;
- aplicarea greşită a legii, prin neluarea în considerare a unor clauze din contractul de concesiune, în raport cu dispoziţiile art. 969 C. civ., precum şi a procedurilor administrative speciale instituite în aplicarea legilor fondului funciar.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, în materia fondului funciar competenţa în primă instanţă aparţine judecătoriilor.
Protocolul atacat în instanţă a fost întocmit în baza Legii nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001, cu referire expresă la aplicarea legilor fondului funciar, astfel că această competenţă de soluţionare a cauzei rezultă în mod evident.
Faţă de acest motiv de recurs, urmează a se constata că analiza celorlalte motive de recurs nu se mai justifică în această fază procesuală, urmând ca instanţa de trimitere să le aibă în vedere, ca apărări de fond, cu prilejul rejudecării cauzei.
Prin urmare, se vor admite recursurile declarate, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia Locală Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar şi de comuna Prejmer, prin Primar, precum şi de A.D.S. împotriva sentinţei nr. 50/F din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5455/2005. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5463/2005. Contencios. Anulare H.G. nr.... → |
|---|
