ICCJ. Decizia nr. 5466/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5466/2005
Dosar nr. 2291/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. S/827 din 13 iulie 2004 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, numitul O.V., având gradul profesional de comisar şef de poliţie, a fost eliberat din funcţia de şef de serviciu al Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Neamţ, fiind pus la dispoziţia Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, pe o perioadă de trei luni, beneficiind de salariul de bază avut, mai puţin indemnizaţia de conducere.
În motivarea în fapt a acestei dispoziţii sunt menţionate „creanţele manifestate în actul managerial şi lipsa de control asupra subordonaţilor".
Temeiurile de drept ale dispoziţiei sunt art. 22 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 550/2003, nr. 132/2004 şi nr. 27205 din 30 iunie 2004.
Prin dispoziţia nr. S/974 din 15 august 2004 a aceluiaşi director al Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, sus-numitul a fost numit în funcţia de ofiţer specialist I, prevăzută cu gradul profesional de comisar şef de poliţie, în cadrul Biroului Paşapoarte din cadrul Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Neamţ.
Împotriva acestor măsuri a formulat plângere prealabilă, sus-numitul, printr-un raport înaintat la Direcţia Generală de Poliţie.
Prin adresa nr. 1189628 din 4 octombrie 2004, Direcţia Generală de Poliţie a comunicat contestatorului, răspunsul nr. 108065 din 29 septembrie 2004 al Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, privind menţinerea măsurii dispuse, ca fiind temeinică şi legală, având ca scop îmbunătăţirea activităţii din cadrul Serviciului Evidenţei Informatizate a Persoanei Neamţ.
Împotriva acestor acte administrative a formulat contestaţie, petiţionarul O.V.
În motivarea acţiunii s-a arătat că deficienţele constatate în raportul de control nu pot fi imputate contestatorului; că deficienţele au fost constatate şi printr-un raport anterior, în urma căruia reclamantul a fost „atenţionat" şi au fost apoi remediate; că deficienţele în eliberarea paşapoartelor nu-i pot fi imputate, întrucât nu avea atribuţii în acest sens; că faptele şefului biroului pentru străini şi pentru paşapoarte au fost săvârşite, când reclamantul nu se afla la conducerea serviciului; că primul act atacat nu concretizează faptele imputate; că se afla în concediu medical, când s-a emis actul; că a fost prejudiciat prin reducerea salariului; că Direcţia Generală a Evidenţei Informatizată a Persoanei nu a luat măsuri de suplimentare a personalului şi de rezolvare a problemelor de la Direcţia Paşapoarte.
Prin sentinţa civilă nr. 56/2005, a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că eliberarea din funcţie a avut la bază un control făcut ca urmare a unor sesizări, conform Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004.
Controlul a stabilit carenţe în activitatea de conducere, situaţie care a justificat eliberarea din funcţie a contestatorului, măsură care nu este o sancţiune disciplinară şi ca atare, nu era necesară cercetarea prealabilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că eliberarea din funcţie fiind prin efectele sale o sancţiune, cercetarea prealabilă era necesară; că în raportul de control nu se fac referiri la petent; că al doilea act de control a analizat aceleaşi aspecte, ca şi actul de control anterior din 10 martie 2004, în urma căruia a fost „atenţionat" şi nu poate fi sancţionat de două ori pentru aceleaşi aspecte; că nu se putea substitui şefilor, subordonaţi ai săi, pentru a efectua controale, ci trebuia doar să analizeze rapoartele întocmite de aceştia.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Măsura de eliberare din funcţie a recurentului, dispusă prin dispoziţia nr. S/827 din 13 iulie 2004 a Directorului general al Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, a fost luată în urma controlului efectuat de Corpul de control al ministerului, datorită unor sesizări, în conformitate cu Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004. Raportul de verificare a reţinut mai multe cazuri de nelegalitate a emiterii unor acte (în special paşapoarte) şi a concluzionat că toate aspectele negative se datorează carenţelor şefului de serviciu, în exerciţiul actului managerial şi lipsei de control asupra subordonaţilor.
Eliberarea din funcţia de conducere nu reprezintă o sancţiune, astfel încât cercetarea prealabilă nu era necesară.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, poliţişti sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie, în condiţiile legii.
Legea nr. 360/2002 nu menţionează situaţii de eliberare din funcţie. În acest caz, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, legea specială se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, legea generală în materie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, prin eliberarea din funcţia publică are loc încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public. Aşadar, prin dispoziţia nr. 5/827 din 13 iulie 2004, a Directorului general al Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, au încetat raporturile de serviciu ale petentului privind funcţia de comisar şef de poliţie la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Neamţ, iar prin dispoziţia nr. S/974 din 15 august 2004 a aceluiaşi director, sus-numitul a fost numit în funcţia de ofiţer specialist I.
Se constată că recurentul, în urma primului control din data de 10 martie 2004, efectuat la Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, a fost „atenţionat" pentru deficienţele constatate, pentru insuficienta fermitate în exercitarea controlului asupra subordonaţilor. Împrejurarea că în urma celui de al doilea control, efectuat la 30 iunie 2004, de Corpul de control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, recurentul a fost eliberat din funcţie, nu reprezintă o a doua sancţiune pentru aceleaşi fapte. Aceasta, pe de o parte, pentru că la al doilea control, efectuat de alt organ de control, au fost descoperite şi alte carenţe în activitatea serviciului condus de recurent şi, pe de altă parte, pentru că eliberarea din funcţie nu este o sancţiune disciplinară, nefiind prevăzută în cuprinsul art. 58 din Legea nr. 360/2002.
Măsura eliberării din funcţie pentru management defectuos este corolarul eliberării din funcţie, pentru incompetenţă profesională, în situaţia dată deficienţele referindu-se la actul defectuos de conducere al compartimentului la care recurentul fusese numit şef de serviciu.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului, în sensul că nu se putea substitui şefilor pe care îi avea în subordine, pentru a efectua el verificări, inclusiv asupra modului în care se eliberau paşapoarte.
Funcţia pe care a deţinut-o recurentul, prin natura ei era o funcţie de control, de coordonare şi verificare şi pentru o bună desfăşurare a activităţii serviciului pe care-l conducea, avea obligaţia să se informeze şi să adopte orice măsură necesară şi legală pentru remedierea deficienţelor activităţii Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Neamţ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.V. împotriva sentinţei civile nr. 56 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5465/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5467/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
