ICCJ. Decizia nr. 5464/2005. Contencios. Anulare act de control încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5464/2005
Dosar nr. 1758/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 august 2004, la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi precizată ulterior, la data de 25 aprilie 2005, reclamanta SC M. SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal din 26 martie 2004, încheiat de prima pârâtă, precum şi a deciziei nr. 195 din 1 iulie 2004, emisă de cea de-a doua pârâtă, în partea referitoare la suma de 11.384.032.947 lei ROL, cu titlu de T.V.A. deductibilă fiscal.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat rambursarea T.V.A. aferentă imobilelor achiziţionate, T.V.A. rezultată din decontul de T.V.A. depus pentru luna decembrie 2003, în sumă de 13.760.863.384 lei şi, prin procesul-verbal contestat, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad i-a respins cererea de rambursare, ca nejustificată, această soluţie fiind menţinută şi de Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 195 din 1 iulie 2004.
A mai susţinut reclamanta, că în mod greşit au considerat pârâţii, că a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 342/2002 şi art. 61 alin. (2) şi art. 62 din HG nr. 598/2002, atâta vreme, cât a justificat cererea de rambursare, cu facturi fiscale şi alte documente legal aprobate, emise pe numele sau de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A., iar operaţiunile de achiziţii ale imobilelor, pe care le-a efectuat reclamanta, au legătură cu activitatea economică a acesteia.
Ulterior, la termenul din 25 aprilie 2005, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a redus cuantumul T.V.A. deductibilă, de la 13.760.863.384 ROL, la 11.384.032.947 ROL, conform suplimentului de expertiză efectuat în cauză.
Pârâţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că, în perioada 23 septembrie 2003 - 31 decembrie 2003, societatea reclamantă a realizat venituri din închirierea unui imobil achiziţionat de la R.B., facturile de chirie emise de către aceasta fiind fără T.V.A., în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. c) şi art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A., republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 140/P.I. din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum aceasta a fost precizată şi, anulând cele două acte emise de pârâţi, i-a obligat pe aceştia, la restituirea către reclamantă, a sumei de 11.384.032.947 ROL, reprezentând T.V.A. deductibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, întrucât prin hotărârea A.G.A. din 23 septembrie 2003, reclamanta a optat pentru trecerea la regimul de operaţiuni taxabile cu privire la imobilele achiziţionate, cu excepţia celui dobândit de la R.B., aceasta are dreptul de deducere a T.V.A. pentru respectivele bunuri, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (9) din Normele de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine, în esenţă, că, întrucât societatea nu a obţinut în perioada verificată, operaţiuni care dau dreptul la deducerea T.V.A., pro rata determinată este zero. Se menţionează că prin expertiza contabilă efectuată în cauză, s-a stabilit că organele de control au respectat prevederile legale aplicabile în speţă şi că în mod legal s-a respins de la rambursare, suma de 13.760.863.384 lei, reprezentând rezultatul decontului aferent lunii decembrie a anului 2003.
Recursul este fondat.
Intimata-reclamantă SC M. SRL Arad a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Arad, având ca obiect suma de 13.602.255.723 lei, reprezentând T.V.A. neadmisă la rambursare.
Prin Decizia nr. 195 din 1 iulie 2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat acţiune, SC M. SRL Arad, solicitând anularea acesteia. Prin contestaţia formulată, SC M. SRL, a precizat că în perioada octombrie - decembrie 2003, a achiziţionat 5 imobile şi un teren în valoare totală de 80.856.398.357 lei, din care T.V.A. în sumă de 12.909.844.789 lei. Unul din imobile a fost achiziţionat de la R.B., în valoare totală de 14.885.444.365 lei, cu T.V.A. aferentă în sumă de 2.376.667.270 lei, imobil care, în luna decembrie 2003, a fost închiriat de societate, factura fiscală emisă de aceasta fiind fără T.V.A., conform prevederilor art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002, republicată.
Începând cu 1 ianuarie 2004, societatea a mai închiriat alte trei imobile, închirierea făcându-se cu T.V.A., conform art. 141 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 şi conform notificării făcute de Administraţia Financiară Arad.
Organele de control au considerat că suma de 2.376.667.270 lei reprezintă T.V.A. aferent imobilului achiziţionat şi acesta a fost utilizat pentru realizarea de operaţiuni scutite fără drept de deducere. Toate celelalte achiziţii de imobile au fost încadrate de organele de control din proprie iniţiativă, fără a ţine cont de nota explicativă dată de împuternicitul societăţii, ca achiziţii de imobile folosite exclusiv pentru a fi închiriate. T.V.A. - ul aferent acestor achiziţii se deduce, în opinia organului de control, pe baza pro ratei.
În fapt, SC M. SRL a închiriat un imobil din luna decembrie 2003, până în martie 2004, facturile emise fiind fără T.V.A.
Începând cu 1 aprilie 2004, societatea şi-a exprimat opţiunea pentru taxarea închirierii acestui imobil, conform art. 141 din Legea nr. 571/2003 şi a notificării depuse la Administraţia Finanţelor Publice Arad. Facturile fiscale emise după 1 aprilie 2004, sunt cu T.V.A.
În cazul societăţii reclamante, un singur imobil a fost închiriat fără T.V.A., timp de 4 luni, celelalte imobile achiziţionate nefiind închiriate în perioada verificată de organele de control, astfel că aceste imobile nu pot fi considerate ca achiziţii pentru operaţiuni scutite fără drept de deducere a T.V.A., potrivit art. 22 alin. (1) din HG nr. 348/2003.
Ajustarea, în sensul nedeductibilităţii T.V.A. aferentă imobilelor închiriate fără T.V.A., se face în momentul exprimării opţiunii legale de închiriere fără T.V.A. şi proporţional cu numărul de luni în care se închiriază fără T.V.A., în cei 5 ani de recalculare societăţii în acel moment.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 345/2002, republicată, privind T.V.A., „persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de T.V.A., au dreptul de deducere a T.V.A. aferentă bunurilor şi serviciilor destinate realizării de: a) operaţiuni taxabile".
Art. 61 din HG nr. 598/2002, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002, prevede că: „(1), în temeiul art. 23 din lege, dreptul de deducere a T.V.A. aferentă achiziţiilor de bunuri şi/sau de servicii se exercită în funcţie de gradul de utilizare a acestora la realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere, prevăzute la art. 22 alin. (4) din lege.
(2) persoanele impozabile care efectuează atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, ar determina T.V.A. astfel [...] c) achiziţiile de bunuri şi/sau de servicii destinate atât realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi celor care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii destinate realizării acestor operaţiuni, se evidenţiază în jurnalul pentru cumpărături întocmit separat.
T.V.A. aferentă acestor operaţiuni se deduce pe baza de pro rata [...].
(4) Pro rata se determină ca raport între veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere la numărător, iar la numitor, veniturile de la numărător, plus veniturile obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere [...].
(6) Pro rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcţie de realizările aferente din cursul anului, conform formulei de calcul prevăzute la alin. (4) şi se înscrie în decontul de T.V.A. înlocuit pentru luna decembrie".
Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate şi din analiza documentelor de la dosar, rezultă că SC M. SRL Arad nu a calculat pro rata în luna decembrie 2003.
Întrucât intimata-reclamantă nu a realizat în anul 2003, operaţiuni care dau drept de deducere a T.V.A., aceasta efectuând numai operaţiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere, pro rata determinată este zero, motiv pentru care organele de control, în mod legal au respins de la rambursare T.V.A. aferentă imobilelor achiziţionate, evidenţiate în decontul de T.V.A. depus pe luna decembrie din 2003.
Mai mult, societatea avea posibilitatea în anul 2003, să opteze pentru aplicarea regimului de taxare; în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (6) din HG nr. 348/2003, opţiunea se notifică organelor fiscale teritoriale şi se aplică de la data înscrisă în notificare.
SC M. SRL a depus notificarea la 4 mai 2004, optând pentru taxarea cu începere de la 1 aprilie 2004.
Având în vedere cele de mai sus, rezultă că opţiunea de aplică de la data de 1 ianuarie 2004, înscrisă în notificare, pentru bunurile imobile şi a vizat perioada septembrie - decembrie 2003, în care nu erau incidente prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel că acestea nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a cauzei.
În ceea ce priveşte invocarea de către intimata-reclamantă a art. 221 alin. (9) din HG nr. 348/2003, pentru modificarea şi completarea unor metodologii fiscale, aceasta nu are relevanţă în speţă, întrucât se referă la recalcularea T.V.A. dedusă pentru bunurile imobile achiziţionate construite sau modernizate în ultimii 5 ani, de către persoanele impozabile care trec de la regimul de taxare, la cel de scutire, ori reclamanta se află în situaţia inversă, în sensul că a trecut de la regimul de scutire, la cel de taxare.
Referitor la afirmaţia societăţii, potrivit căreia la data achiziţiei imobilelor nu cunoştea destinaţia acestora, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât art. 61 alin. (2) lit. a) din HG nr. 598/2002, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002, prevăd că pentru situaţia în care se efectuează investiţii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, intrările aferente acestora se înregistrează în acelaşi jurnal şi se deduce integral T.V.A. aferentă.
Întrucât până la 31 decembrie 2003, pe perioada verificată, nu rezultă că aceste bunuri au fost utilizate exclusiv pentru operaţiuni care dau drept de deducere, astfel că la finele anului 2003 societatea să beneficieze de rambursarea T.V.A., în mod corect organele de control au opinat respingerea cererii.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica sentinţa atacată şi pe fond, se va respinge acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 140/P.I. din 25 aprilie 2005, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Arad, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5463/2005. Contencios. Anulare H.G. nr.... | ICCJ. Decizia nr. 5465/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
