ICCJ. Decizia nr. 5470/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5470/2005
Dosar nr. 1412/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 2279/2002, a fost admisă acţiunea formulată de numitul B.M., în contradictoriu cu Consiliul Local al oraşului Drăgăşani, fiind anulată parţial hotărârea nr. 31 din 28 octombrie 1999, emisă de pârâtă, numai cu privire la poziţia 22 din anexă, referitoare la includerea în inventarul bunurilor din domeniul public al oraşului Drăgăşani, a terenului de 700 mp, situat în str. D.B.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea, ca tardiv, a recursului formulat de către pârâtă, prin Decizia civilă nr. 708 din 28 mai 2003, a Curţii de Apel Piteşti, în dosarul nr. 2460/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că terenul de 700 mp a fost proprietatea autorilor reclamantului, apoi a făcut parte din patrimoniul C.A.P., iar în temeiul Legii nr. 18/1991, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, primind titlul de proprietate nr. 2130/52909 din 24 iulie 2000.
A apreciat instanţa că, deşi acest titlu a fost ulterior anulat pe cale judecătorească, reclamantului nu i-a fost contestat dreptul la acel teren, anularea fiind determinată tocmai de existenţa acestei hotărâri a pârâtei, prin care terenul a fost inclus în inventatul bunurilor din domeniul public al oraşului.
A considerat instanţa că prin acest act, reclamantul a suferit o veritabilă expropriere, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate, astfel încât, în temeiul art. 23 din Legea nr. 213/1998 şi al art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, a admis cererea.
2. Prin sentinţa civilă nr. 78 din 21 aprilie 2003, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 969/2003, au fost admise cererile de intervenţie formulate de Ministerul Administraţiei Publice şi de Primăria municipiului Drăgăşani, fiind respinsă acţiunea formulată de numitul B.M., pentru anularea HG nr. 1362/2001, respectiv a poziţiei nr. 44 din Anexa nr. 3 la această hotărâre, în contradictoriu cu Guvernul României.
Această sentinţă a rămas irevocabilă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de către reclamant, prin Decizia nr. 2281 din 6 aprilie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2128/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu se poate contesta calitatea reclamantului, de succesor al defunctului B.I., dar în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra terenului de 700 mp, titlul de proprietate a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă.
A reţinut instanţa că în mod legal a fost inclus terenul, în domeniul public al oraşului, întrucât pe acest teren se află instalaţii aparţinând R. SA, care sunt de uz sau interes public, în sensul art. 1 din Legea nr. 213/1998, iar în anexa legii, la pct. III, între bunurile de uz public sunt enumerate şi reţelele de gaze.
3. Prin cererea de revizuire din cauza de faţă, formulată la data de 9 mai 2005, numitul B.M. a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reclamând contrarietatea a două hotărâri: sentinţa civilă nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea şi sentinţa civilă nr. 78 din 21 aprilie 2003, a Curţii de Apel Piteşti.
În motivarea cererii, revizuientul arată că prin prima sentinţă pronunţată i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului de 700 mp şi din acest motiv acest teren a fost scos din inventarul bunurilor domeniului public al oraşului Drăgăşani, în timp ce prin a doua sentinţă este menţinut acelaşi teren în lista bunurilor din domeniul public, anexă la HG nr. 1362/2001, deşi instanţa care a pronunţat prima sentinţă, a avut în vedere acea hotărâre, dar nu a considerat-o legală, întrucât a statuat irevocabil că terenul de 700 mp este proprietatea revizuientului şi nu face parte din domeniul public.
Pe temeiul acestei contradicţii, cere revizuientul, anularea celei din urmă sentinţe, arătând că, dacă va încerca, în revendicare, să folosească sentinţa nr. 188/2003, pârâtul (Consiliul Local Drăgăşani) îi va opune tocmai sentinţa nr. 78/2003, astfel încât cele două hotărâri judecătoreşti nu pot coexista.
Cererea se fondează, urmând a fi anulată sentinţa civilă nr. 78/2003, a Curţii de Apel Piteşti, în temeiul art. 322 pct. 7 şi art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
1. Cele două sentinţe sunt în mod vădit potrivnice, întrucât prima recunoaşte revizuientului, vocaţia sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 700 mp teren intravilan situat în Drăgăşani, în timp ce a doua sentinţă îi neagă reclamantului acest drept.
2. Cea de-a doua sentinţă încalcă principiul puterii lucrului judecat.
Există în primul rând, identitatea de cauză juridică a celor două pricini.
În materie de lucru judecat, cauza este faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct şi imediat al dreptului legal pe care una dintre părţi îl invocă.
În speţă, în ambele pricini, reclamantul a invocat vocaţia sa la reconstituirea dreptului de proprietate, întemeiată de Legea nr. 18/1991, pentru terenul care a fost inclus în sfera bunurilor domeniului public, în mod nelegal, cu consecinţa imposibilităţii transformării vocaţiei sale în posibilitate concretă.
Există şi identitate de obiect, întrucât în ambele acţiuni, reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ unic care presupunea două etape în elaborarea sa, conform art. 21 din Legea nr. 213/1998, întâi însuşirea inventarului domeniului public al oraşului întocmit de comisia special constituită, condusă de Primarul oraşului [alin. (1)], apoi atestarea acestui inventar de către Guvern, printr-o hotărâre [alin. (3)]. Aşadar, elaborarea actului administrativ în fondul său aparţine, conform legii speciale, autorităţii administraţiei publice locale - Consiliul local, iar atestarea actului, ca o condiţie formală, nu poate fi considerată un act administrativ de sine stătător.
Redactarea însăşi a HG nr. 1362/2001 reflectă această situaţie juridică specială, întrucât Anexa nr. 3 a acestei hotărâri (cuprinzând inventarul bunurilor domeniului public al municipiului Drăgăşani) conţine, la poziţia 44, pentru terenul în discuţie, menţiunea „Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 28 octombrie 1999", ca act administrativ pe baza căruia s-a stabilit apartenenţa acelui teren, la domeniul public al municipiului şi emis anterior hotărârii de guvern.
Există, de asemenea, identitate de părţi, întrucât în cadrul celui de-al doilea proces, municipiul Drăgăşani a intervenit în nume propriu, pentru a apăra actul de inventariere emis de autoritatea locală care îl reprezintă, conform Legii nr. 215/2001 - Consiliul local.
Acelaşi consiliu local a avut calitatea de pârât în prima pricină, legitimarea sa procesuală fiind dată de calitatea de emitere al actului administrativ atacat.
3. În fine, ca argument al temeiniciei soluţiei de faţă ce excede condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se reţine că Primăria municipiului Drăgăşani, la solicitarea acestei instanţe, a comunicat că prin hotărârea Consiliului Local nr. 21/2004 a fost modificată hotărârea nr. 31/1999, în sensul eliminării din inventarul însuşit de aceasta din urmă, a poziţiei 22 cu terenul în discuţie, întrucât conform Legii nr. 241/2003, de modificare a Legii nr. 213/1998, bunurile folosite de T. SA nu mai fac parte din domeniul public al localităţilor.
Ca urmare a acestei situaţii de fapt, nici atestarea ca bun al domeniului public a terenului în discuţie, prin HG nr. 1362/2001, nu mai are obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de B.M. împotriva deciziei nr. 2281 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei nr. 78/F-C din 21 aprilie 2003, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Anulează hotărârile judecătoreşti sus-menţionate în baza art. 327 alin. (1), cu referire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5469/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 5472/2005. Contencios. Anulare Ordin M.J.... → |
|---|
