ICCJ. Decizia nr. 5469/2005. Contencios. Anulare Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5469/2005
Dosar nr. 7942/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 martie 2004, reclamanţii B.L.H., B.L.R. şi C.C.M. au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea HG nr. 905/2002, Anexa nr. 1, poziţia 1, prin care s-a dispus trecerea în domeniul public al judeţului Bistriţa-Năsăud, a imobilului situat în municipiul Bistriţa.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că imobilul sus-menţionat a fost proprietatea bunicului lor, până în anul 1950, când a trecut în proprietatea Statului, în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Reclamanţii au mai arătat că au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului, notificarea adresată Primăriei municipiului Bistriţa nefiind încă soluţionată şi, de asemenea, au revendicat şi în justiţie, construcţia şi terenul din Piaţa P.R. - dosar nr. 2328/2003, al Tribunalului Bistriţa Năsăud, suspendat conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 663 din 19 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţiile invocate de pârât privind tardivitatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale active şi a admis acţiunea.
Astfel, instanţa a dispus anularea parţială a HG nr. 905/2002, Anexa nr. 1, privind imobilul din Bistriţa, înscris în C.F. nr. 2776 Bistriţa, cu nr. top 93/19/3 şi 93/39 casă şi grădină.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu, ce a fost proprietatea antecesorului reclamanţilor, a trecut în proprietatea Statului, conform Decretului nr. 92/1950 şi a fost dat în administrarea Inspectoratului Judeţean de Cultură Bistriţa.
Reclamanţii, ca moştenitori ai fostului proprietar al imobilului, despre care se pretinde că era exceptat de la naţionalizare, justifică interesul legitim de a promova acţiunea şi au, aşadar calitate procesuală activă.
Instanţa a mai reţinut că reclamanţii au luat cunoştinţă despre anexele hotărârii de guvern în cadrul procesului civil de revendicare, adresându-se în termen instanţei de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei s-a constatat că situaţia juridică a imobilului este incertă, în raport cu existenţa procesului civil şi cu poziţia Consiliului Judeţean Bistriţa care a fost de acord cu retrocedarea imobilului revendicat, astfel încât modificarea regimului juridic al construcţiei şi terenului aferent s-a realizat cu lezarea intereselor reclamanţilor privind redobândirea imobilului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat şi în recurs, tardivitatea formulării acţiunii la 17 martie 2004, în condiţiile în care HG nr. 905/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 647/31.08.2002, depăşindu-se, astfel, termenul stabilit imperativ prin art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că actul administrativ contestat a fost adoptat în baza hotărârii Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Reclamanţii nu au contestat hotărârea unităţii administrativ-teritoriale care a întocmit inventarul bunurilor reprezentând domeniul său public, act ce a fost ulterior însuşit prin HG nr. 905/2002.
Pârâtul a mai arătat că hotărârea atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al bunurilor, nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, deci nu vatămă dreptul de proprietate al reclamanţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la critica privind greşita respingere a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, Curtea reţine că susţinerea pârâtului este neîntemeiată.
Astfel cum rezultă din dosar, HG nr. 905/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 647/31.08.2002, dar nu şi anexele, menţionându-se la subsol că Anexele nr. 1 - 58 ale hotărârii se publică ulterior. Faţă de această împrejurare nu se poate opune reclamanţilor, nerespectarea termenului de a se adresa justiţiei, în raport cu data de 31 august 2002. Din acest punct de vedere, instanţa de fond a apreciat în mod judicios că termenul de introducere a acţiunii începe să curgă de la data când, cu ocazia judecării procesului de revendicare, li s-a comunicat reclamanţilor, copia anexei hotărârii de guvern.
Pe fondul litigiului, criticile sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Reclamanţii şi-au dovedit interesul legitim lezat prin actul administrativ contestat, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil. Astfel, rezultă din dosar că bunicul reclamanţilor a fost proprietarul imobilului în litigiu, ce a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950 şi că pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud se află acţiunea în revendicare a aceluiaşi imobil în care se invocă preluarea abuzivă a imobilului şi terenului în litigiu.
Referitor la pretenţiile reclamanţilor, se află la dosarul de fond, o adresă din partea Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud, prin care se declară de acord în procesul civil cu restituirea imobilului revendicat.
În aceste împrejurări, reclamanţii şi-au demonstrat interesul legitim de a pretinde anularea parţială a actului administrativ prin care s-a atestat apartenenţa la domeniul public al municipiului Bistriţa, a imobilului în litigiu.
Apare, de asemenea, ca neîntemeiată şi critica privind greşita admitere a acţiunii, în condiţiile în care reclamanţii nu au contestat hotărârea consiliului local, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale.
Acest act administrativ nu a fost comunicat reclamanţilor şi deci, nu le este opozabil, aceştia neavând cunoştinţă despre faptul includerii imobilului în domeniul public al municipiului Bistriţa, decât când li s-a comunicat anexa la HG nr. 905/2002.
Este lipsită de suport legal şi susţinerea că hotărârea atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al proprietăţii, nu ar avea efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale şi, deci, acţiunea ar fi lipsită de interes.
Sub acest aspect, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniu, în altul, nu constituie o simplă atestare, ci este o problemă de regim juridic al acelui bun, reclamanţii având dreptul de a cere cenzurarea actului administrativ prin care s-a dispus asupra imobilului asupra căruia se reclamă un drept de proprietate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 663 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5468/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 5470/2005. Contencios → |
|---|
