ICCJ. Decizia nr. 5474/2005. Contencios. Anulare decizii C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5474/2005
Dosar nr. 8244/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10 ianuarie 2003, reclamanta B.I. Ltd. a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea deciziei nr. 2086 din 18 noiembrie 2002, prin care a fost autorizată oferta publică de preluare a SC K.R. SA, de către K.S. Ltd., precum şi a deciziei nr. 2269 din 9 decembrie 2002, de respingere a contestaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta, acţionar minoritar al SC K.R. SA a invocat nelegalitatea actelor administrative care încalcă dispoziţiile imperative ale OUG nr. 28/2002, privind procedura de preluare a ofertei publice.
La data de 30 octombrie 2003, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea actelor administrative subsecvente celor două decizii atacate, respectiv deciziile nr. 2216 din 4 decembrie 2002, nr. 2427 din 12 decembrie 2002 şi nr. 774 din 6 martie 2003 şi atestatul nr. 62 din 6 martie 2003, acte prin care s-au autorizat amendamentele la oferta publică iniţiată de K.S. Ltd., s-a dispus retragerea de la tranzacţionare de pe piaţa Rasdaq a acţiunilor SC K.R. SA şi s-a confirmat transformarea acesteia din societate deţinută public, în societate de tip închis.
Reclamanta a susţinut că şi aceste acte administrative încalcă normele legale proprii ofertelor publice de preluare, în vederea închiderii societăţilor deţinute public şi vatămă drepturile tuturor acţionarilor societăţii preluate.
La data de 20 noiembrie 2003 a depus cerere de intervenţie în interes propriu, K.S. Japonia, în calitate de acţionar majoritar al SC K.R. SA, solicitând respingerea acţiunii completate.
Prin sentinţa civilă nr. 606 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, admiţând cererea de intervenţie în interes propriu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că deciziile contestate sunt legale, C.N.V.M. aplicând în mod corect prevederile art. 134 şi 136 din OUG nr. 28/2002, în vigoare până la 1 decembrie 2002, şi nu dispoziţiile art. 138 din acelaşi act normativ, care au devenit aplicabile după data din 1 decembrie 2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta B.I. Ltd., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice şi invocând aplicarea greşită a legii.
Instanţa de fond a apreciat eronat că nu erau aplicabile prevederile art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, aceste dispoziţii, şi nu normele cuprinse în art. 134 şi 136 din ordonanţă, constituind legea activă, în vigoare la data emiterii deciziei nr. 2186/2002.
Această procedură obligatorie a cărei aplicabilitate nu a fost înlăturată prin nici o normă legală, nu a fost respectată. Textul art. 138 alin. (3) - (5) obliga emitentul să publice un raport curent privind determinarea preţului, dând posibilitate investitorilor care deţin cel puţin 5% din acţiunile ce fac obiectul ofertei, să conteste preţul stabilit şi să procedeze la realizarea unei expertize independente proprii.
Eludarea acestor norme privind derularea ofertelor de preluare, este de natură, a precizat reclamanta, de a leza grav drepturile şi interesele sale de acţionar.
Prin întâmpinare, pârâta C.N.V.M. şi intervenienta K.S. Japonia au invocat excepţia tardivităţii recursului, în raport cu data primei comunicări a sentinţei, reclamanta necomunicând noul sediu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Verificând dovezile de comunicare aflate la dosarul de fond, rezultă că recursul a fost declarat în termenul legal, excepţia de tardivitate fiind neîntemeiată.
Iniţial, sentinţa a fost comunicată reclamantei, la 10 mai 2005, dovada fiind restituită ca urmare a împrejurării că partea şi-a schimbat sediul, comunicarea fiind efectuată la vechea adresă.
Însă, anterior judecării cauzei, reclamanta a depus la dosar, noul sediu ales, în vederea comunicării tuturor actelor de procedură, astfel încât este corectă Decizia instanţei de a se reface comunicarea hotărârii, ceea ce s-a şi realizat şi, în raport cu data căreia, recursul este declarat în termen.
Criticile formulate de reclamantă, privind fondul litigiului, sunt, însă, neîntemeiate.
Cadrul legislativ aplicabil la data iniţierii şi autorizării ofertei publice de preluare a SC K.R. SA, prin Decizia nr. 2068 din 18 noiembrie 2002, îl constituia OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţe reglementate, aprobată prin Legea nr. 525/2002 şi modificată prin OUG nr. 122/2002.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 134 şi 136 din OUG nr. 128/2002, şi nu prevederile art. 138 care au devenit aplicabile de la 1 decembrie 2002.
Procedura stabilită de OUG nr. 122/2002, invocată de reclamantă, nu era în vigoare la data autorizării ofertei publice - 31 octombrie 2002, iar ordonanţa însăşi a fost abrogată mai înainte de intrarea sa în vigoare, prin OUG nr. 165/2002, pentru modificarea art. 138 şi 139 din OUG nr. 28/2002.
În consecinţă, art. 138 era aplicabil în integralitatea sa, doar începând cu data de 1 decembrie 2002, între 3 octombrie 2002 şi 1 decembrie 2002 aplicându-se dispoziţiile art. 134 şi 136 din OUG nr. 28/2002, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2000 care au şi stat la baza deciziei nr. 2086 din 18 noiembrie 2002.
În consecinţă, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. Ltd. împotriva sentinţei civile nr. 606 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5472/2005. Contencios. Anulare Ordin M.J.... | ICCJ. Decizia nr. 5476/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
