ICCJ. Decizia nr. 5486/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5486/2005
Dosar nr. 2560/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 mai 2003, reclamanţii M.I. şi M.F. au chemat în judecată Ministerul Economiei şi Comerţului şi S.N.P. P. SA, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.03 nr. 7787 din 15 octombrie 2002, pentru suprafaţa de 7800 mp, situată în comuna Cocu, judeţul Argeş.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă, prin sentinţa nr. 26/F/C din 25 februarie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin care s-a respins acţiunea, ca nefondată, instanţa reţinând că reclamanţii nu au fost vătămaţi în drepturile lor recunoscute de lege, actul administrativ contestat fiind emis cu respectarea prevederilor legale.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 2307 din 7 aprilie 2005, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a fi pusă în discuţia părţilor şi soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a decretelor de expropriere a suprafeţei de teren în litigiu.
În fond după casare, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins din nou acţiunea, prin sentinţa nr. 52/F/C din 13 iunie 2005, reţinând, în esenţă, că reclamanţii nu şi-au justificat interesul promovării acţiunii şi dreptul vătămat prin emiterea actului administrativ, ei nedepunând titluri de proprietate, ci doar procese-verbale de punere în posesie, fără adeverinţe de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamanţii M.I. şi M.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ca prim motiv de casare s-a invocat faptul că litigiul a fost soluţionat în fond de acelaşi judecător care a judecat şi în prima fază procesuală, încălcându-se, astfel, prevederile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. şi regăsindu-se cazul reglementat de art. 304 pct. 1 din acelaşi cod.
Reclamanţii au mai invocat şi greşita soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate şi ignorarea probelor aflate la dosar, din care rezultă că dreptul lor de proprietate a fost şi intabulat în C.F.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Prima critică înfăţişată de reclamanţi este fondată, regăsindu-se motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1, instanţa nefiind alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
Acest caz de incompatibilitate se regăseşte în prezentul litigiu, acelaşi judecător pronunţându-se asupra fondului pricinii şi la primul fond, prin sentinţa nr. 26/2004, cât şi la rejudecare după casarea cu trimitere, prin sentinţa nr. 52/2005.
În consecinţă, în raport cu textele de lege sus menţionate, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Faţă de soluţia dată recursului, Curtea nu va mai analiza şi celelalte motive de casare ce vor fi avute în vedere, ca apărări, de instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I. şi M.F. împotriva sentinţei civile nr. 52/F-C din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5485/2005. Contencios. Refuz executare... | ICCJ. Decizia nr. 5489/2005. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
