ICCJ. Decizia nr. 5494/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5494/2005
Dosar nr. 2769/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Ordinului nr. 72/2005, al Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin care s-a dispus reîncadrarea subsemnatei în funcţia de inspector vamal, gradul profesional asistent, treapta I, obligarea pârâtei să emită ordin prin care salarizarea reclamantei să se efectueze potrivit funcţiei şi gradului profesional, aşa cum a fost stabilit potrivit Legii nr. 161/2003, inspector vamal superior treapta I, obligarea pârâtului să repună pe reclamantă în situaţia iniţială şi restituirea diferenţei de salariu.
Prin sentinţa civilă nr. 945 din 19 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta L.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost salarizată potrivit OUG nr. 82/2004, iar în baza art. 6 din OUG nr. 92/2004 a fost reîncadrată începând cu data de 1 ianuarie 2005 şi a beneficiat de salariul de bază prevăzut în Anexa nr. III, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare, conform menţiunilor din carnetul de muncă.
Împotriva sentinţei sus menţionate au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi L.C.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a motivat că în cazul reclamantei s-a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 92/2004, instanţa apreciind în mod eronat că aceste dispoziţii sunt aplicabile reclamantei.
S-a arătat că Decizia Agenţiei Naţionale a Vămilor de a proceda la reîncadrarea reclamantei în funcţia de inspector asistent, constituie o modificare unilaterală a funcţiei publice deţinute de către aceasta, în sensul trecerii într-o funcţie publică inferioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 75 şi urm. şi art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea într-o funcţie inferioară se face în baza unei sancţiuni în urma săvârşirii unei abateri disciplinare.
Recursul este nefondat.
Prin apariţia OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, autoritatea vamală a pus în aplicare acest act normativ care dispune o nouă reîncadrare pentru toţi funcţionarii publici salarizaţi conform cu OUG nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, emiţând în acest sens Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie 2005.
Reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici s-a realizat corect, conform prevederilor art. 6, 7 şi 37 din OUG nr. 92/2004, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, conform prevederilor art. 43 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că aplicarea prevederilor OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, nu reprezintă o retrogradare în funcţie, ci respectarea voinţei legiuitorului cu privire la reîncadrarea tuturor funcţionarilor publici din România.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
În recursul său, L.C. a motivat, în esenţă, că reîncadrarea sa, în raport cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, constituie o modificare a funcţiei publice deţinute, în sensul trecerii într-o funcţie publică inferioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 75 şi urm şi art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, întrucât trecerea într-o funcţie inferioară se face ca sancţiune şi în urma săvârşirii unei abateri disciplinare.
Verificând actele dosarului, se constată că recursul declarat de L.C. este formulat tardiv.
Astfel, sentinţa civilă recurată a fost comunicată reclamantei L.C., la data de 4 iulie 2005, iar recursul a fost înregistrat la data de 5 august 2005, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă.
Aşadar, recursul declarat de L.C. a fost formulat tardiv, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 945 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de L.C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv declarat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5496/2005. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
