ICCJ. Decizia nr. 5532/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5532/2005
Dosar nr. 762/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 608 din 17 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, s-a respins recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 89 din 11 aprilie 2003, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a municipiului Bucureşti, în dosarul nr. 140/2002.
S-a reţinut, în esenţă, legalitatea sentinţei, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale a persoanelor nominalizate în actul de control, care nu au respectat în activitatea lor, normele legale în materie.
Împotriva deciziei sus menţionate a declarat recurs, Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că greşit s-a respins recursul jurisdicţional, printr-o interpretare eronată a prevederilor art. 3, 4 şi 15 din OUG nr. 163/2000 şi pct. 12-13 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1396/2000, fără administrarea unor probe care să infirme imputarea plăţilor în condiţiile existenţei unui debit restant neachitat la termenele prevăzute.
Recursul este nefondat.
Examinarea situaţiei de fapt reţinută corect de instanţele Curţii de Conturi, în raport cu prevederile legale aplicabile, respectiv art. 3, 4 şi 15 din OUG nr. 163/2000 şi Ordinele Ministerului Finanţelor nr. 1616 din 24 decembrie 1999, nr. 620/1997 şi nr. 1396/2000 conduc la concluzia legalităţii deciziei atacate.
Norma legală aplicabilă în speţă, prevede scutirea la plată a majorărilor de întârziere aferente debitelor restante achitate până la data prevăzută, integral şi indiferent de modul de stabilire a acestora.
Intimatele au respectat în activitatea desfăşurată, prevederile art. 8 din OG nr. 11/1996, coroborate cu dispoziţiile Ordinului nr. 1616/1999, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 11/1996.
Ca atare, neexistând nici o faptă ilicită, respectiv un prejudiciu adus bugetului de stat, legal s-a reţinut că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatelor, potrivit art. 998 şi 999 C. civ.
Aşa fiind, recursul declarat este nefondat şi urmează să fie respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 608 din 17 octombrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5533/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
