ICCJ. Decizia nr. 5530/2005. Contencios. Suspendare executare proces verbal de control. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5530/2005
Dosar nr. 2085/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2005, reclamanta SC G.I. SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal nr. 17 din 30 septembrie 2003, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova - Direcţia Control Fiscal, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că prin procesul-verbal menţionat s-a stabilit că nu a desfăşurat operaţiuni de producţie soft, pentru care ar fi beneficiat de cota 0 T.V.A. şi de reducerea cu 5% a impozitului pe profit pentru veniturile realizate din export, fiind obligată la plata sumei totale de 15.485.125.359 lei, pentru activitatea desfăşurată în perioada 2000 - 2003.
Mai arată că la 15 octombrie 2003 a contestat procesul-verbal, contestaţie ce a fost suspendată prin Decizia nr. 98 din 7 aprilie 2004, a Ministerului Finanţelor Publice, ca urmare a existenţei unor cercetări penale în cauză.
Menţionează că a primit somaţie şi titlu executoriu şi în baza lor s-a început executarea sa prin poprire asupra conturilor bancare şi cu toate că a contestat procesul-verbal, a achitat o parte din creanţă, are instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi că totuşi se urmăreşte vânzarea silită a acestora, cu toate că, fiind echipamente de producţie, s-ar bloca total activitatea sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 946 din 19 mai 2005, a respins excepţiile privind tardivitatea formulării cererii şi a autorităţii de lucru judecat, dar a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, respingând cererea, ca inadmisibilă.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că pe rolul Curţii de Apel Ploieşti s-a aflat acţiunea având ca obiect contestarea deciziei nr. 98/2004, a Ministerului Finanţelor Publice, acţiune suspendată în baza prevederilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. şi că, nefiind anulată Decizia nr. 98/2004, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva procesului-verbal din 30 septembrie 2003 este suspendată şi, ca atare, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Susţine că cererea de suspendare a executării titlului de creanţă este admisibilă în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece singura condiţie impusă de acest text de lege este ca în prealabil să fi făcut o sesizare la autoritatea emitentă a actului, cerinţă îndeplinită prin formularea contestaţiei împotriva procesului-verbal, la Ministerul Finanţelor Publice, iar ulterior a contestat actul în justiţie, cauză care a fost greşit şi nelegal suspendată de Curtea de Apel Ploieşti.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond".
Recurenta a făcut dovada că, anterior introducerii cererii de suspendare a executării procesului-verbal, s-a adresat cu contestaţie la Ministerul Finanţelor Publice, îndeplinind, astfel, condiţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, ulterior a formulat şi acţiune în justiţie, în vederea anulării actului administrativ şi este irelevant în cauză că organul administrativ-jurisdicţional sau instanţa de judecată au suspendat soluţionarea contestaţiei, respectiv a acţiunii.
Instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra admisibilităţii cererii de suspendare a executării operaţiunilor sau actelor administrative în baza căreia se pornea executarea împotriva recurentei, indiferent de stadiul în care se aflau contestaţia sau acţiunea acesteia.
Astfel fiind, în temeiul art. 312, 313 şi 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentinţa recurată va fi casată şi se va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC G.I. SRL Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 946 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5527/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5532/2005. Contencios → |
|---|
