ICCJ. Decizia nr. 5526/2005. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5526/2005
Dosar nr. 2083/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 decembrie 2003, la Tribunalul Bucureşti, reclamantul S.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii G.M.D. şi Ministerul Afacerilor Externe, solicitând obligarea acestora să-i furnizeze informaţiile de interes public solicitate prin adresa din 13 octombrie 2003 şi să-i oblige la plata unor daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că are calitate de Director general al Agenţiei de Presă Ş.R., că a solicitat să i se comunice unele informaţii de interes public, că la 21 octombrie 2003 a primit de la Ministerul Afacerilor Externe, un text care s-a dorit a fi răspuns la cererea sa şi că la 23 octombrie 2003 a trimis o reclamaţie administrativă, la care nu a primit răspuns.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 5484 din 10 decembrie 2004, a admis excepţia tardivităţii acţiunii, excepţie invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a respins acţiunea, ca tardiv formulată, reţinând că reclamantul a introdus acţiunea, peste termenul legal de 30 de zile de la data când a primit răspuns de la autoritatea administrativă.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că Legea nr. 544/2001 este neconstituţională, iar cu privire la HG nr. 123/2002, consideră că este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti să verifice legalitatea acesteia.
Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat.
Menţionează că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 22, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 544/2004, formulată de reclamant, a fost respinsă de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, iar cererea referitoare la nelegalitatea HG nr. 123/2002, nu are legătură cu pricina.
Şi intimatul G.M.D. a depus la dosar, o cerere, intitulată „Punct de vedere", în care susţine că excepţia de neconstituţionalitate a mai fost invocată de recurent şi asupra ei s-a pronunţat Curtea Constituţională, reţinându-se că e neîntemeiată.
Prin încheierea şedinţei publice de la 13 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, a dispus comunicarea către recurent, a încheierii de şedinţă de la acea dată şi a fixat termen pentru continuarea judecăţii, la 12 septembrie 2005, cu citarea recurentului.
Recurentul a declarat recurs împotriva încheierii şedinţei publice de la 13 iunie 2005, criticând soluţia instanţei, de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 21 şi 22, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 544/2001.
Susţine că nu s-a sesizat faptul că nu este aceeaşi speţă cu cea soluţionată prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, a Curţii Constituţionale şi că instanţa nu a fost echidistantă, echitabilă, favorizând pe intimaţi.
Mai susţine că există o contradicţie între Decizia Curţii Constituţionale şi dispoziţiile Legii nr. 544/2001, în ce priveşte respectarea termenului pentru introducerea acţiunii la instanţa judecătorească.
Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, în care arată că asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001, s-a pronunţat Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, astfel că instanţa de recurs a respins corect cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale.
Recursul va fi respins.
Conform prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".
Excepţia de nelegalitate a fost respinsă la termenul din 13 iunie 2005 şi, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/992, termenul pentru promovarea recursului este de 48 de ore de la pronunţare, adică de la 13 iunie 2005.
Cum recursul de faţă a fost trimis prin mandat poştal, la 22 iunie 2005, se constată că nu s-a respectat termenul menţionat mai sus, astfel că recursul apare ca fiind tardiv formulat.
Dar, recursul este şi neîntemeiat.
Corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea şedinţei publice de la 13 iunie 2005, că excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001, este inadmisibilă.
Într-adevăr, Curtea Constituţională s-a pronunţat anterior asupra acestei excepţii, prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, în urma invocării acesteia de către recurent, în faţa instanţei de fond şi a trimiterii cauzei, spre soluţionarea excepţiei, către Curtea Constituţională, care a respins-o ca neîntemeiată.
Susţinerea recurentului, că instanţa de recurs nu a sesizat faptul că speţa soluţionată prin Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004, a Curţii Constituţionale, este diferită de cea invocată în faţa acesteia, nu poate fi reţinută, pentru că în ambele cereri privitoare la neconstituţionalitate au fost indicate art. 7, 21 şi 22 din Legea nr. 544/2001.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ. şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, să se respingă recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva încheierii de şedinţă din 13 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5524/2005. Contencios. Anulare dispoziţie... | ICCJ. Decizia nr. 5527/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
