ICCJ. Decizia nr. 5533/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5533/2005
Dosar nr. 324/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 octombrie 2004 şi înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 6088/2004, reclamanta U.M. Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, anularea deciziei nr. 163 din 21 septembrie 2004, emisă de pârâtă.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că actul a cărui anulare o solicită şi prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva măsurilor dispuse de organele de control din cadrul structurii de administrare fiscală Iaşi, prin procesul-verbal de control din 7 iulie 2004, nu conţine temeiurile de fapt şi de drept pe care se fundamentează soluţia organelor fiscale.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că măsurile dispuse prin actul de control sunt stabilite prin corecta aplicare a prevederilor legale incidente, raportat la actele verificate şi la perioada pentru care s-a efectuat controlul.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 13 decembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta U.M. Iaşi şi a anulat atât Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, cât şi procesul-verbal din 7 iulie 2004, încheiat de organele de control din cadrul structurii de Administrare Fiscală Iaşi - activitatea de control fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că organul de control nu a indicat, în cuprinsul actului încheiat, temeiurile de drept care stau la baza obligaţiei stabilite în sarcina subiectului controlat şi că acelaşi organ de control s-a substituit legiuitorului, în sensul că a adăugat la lege, norme care să valorifice o obligaţie inexistentă în legislaţia în vigoare, în perioada pentru care a fost efectuat controlul.
Împotriva acestei soluţii, susţinând că este netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Recurenţii au criticat instanţa de fond, în principal, pentru nepronunţarea asupra a două excepţii, respectiv cea privind necompetenţa curţii de apel în soluţionarea litigiului şi cea privind lipsa calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Ministerul Finanţelor Publice.
Totodată, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a constatat că au fost ignorate dispoziţiile legale care au constituit temeiul respingerii contestaţiei intimatei-reclamante, prin Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2004, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi.
Prin întâmpinare, intimata U.M. Iaşi a solicitat menţinerea hotărârii recurate; s-a apreciat că, fiind vorba de un act emis de o autoritate publică centrală, competenţa aparţine curţii de apel şi că cea de-a doua excepţie amintită în motivele de recurs nu a fost invocată sau discutată în faţa primei instanţe. Asupra fondului cauzei, intimata a considerat că este corectă dezlegarea dată de Curtea de Apel Iaşi.
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este întemeiată cea dintâi critică formulată de recurenţi privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Iaşi şi că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care atrag casarea hotărârii ce a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Excepţia de necompetentă materială este o excepţie dilatorie, a cărei rezolvare este obligatorie înainte de cercetarea în fond a pretenţiei reclamantei.
Sub acest aspect, în mod greşit, instanţa a procedat la soluţionarea cauzei pe fond, fără a verifica dacă este competentă, după materie, să judece.
Totodată, excepţia în discuţie este o excepţie absolută, astfel încât poate fi invocată în orice fază a procesului, de oricare dintre părţi, procuror sau din oficiu.
În speţă, excepţia de necompetenţă a fost ridicată prin cererea de recurs şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată.
Aşa cum lesne se poate observa, actul dedus judecăţii îl constituie Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2004, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi.
Fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate de nivel local, competenţa, în primă instanţă, aparţine tribunalului, aşa cum rezultă fără echivoc din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 3 pct. 1 din acelaşi cod.
De altfel, chiar în finalul deciziei contestate se menţionează, în mod expres şi în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus arătate, că acest act poate fi atacat „cu acţiune în contencios administrativ, în 30 de zile de la comunicare" la Tribunalul Iaşi.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, acesta nu va fi primit, întrucât, aşa cum rezultă din încheierea din 22 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a dispus scoaterea acestei autorităţi din proces.
Cadrul procesual a fost, deci, în mod corect stabilit, după dezbateri în condiţii de contradictorialitate, în raport cu obiectul cauzei şi emitentul actului.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa va fi casată, iar în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., dosarul va fi trimis, spre competentă soluţionare, Tribunalului Iaşi.
Instanţa competentă va analiza fondul pricinii, sub toate aspectele, inclusiv cele relevate în ultimul motiv de recurs (întemeiat pe dispoziţiile pct. 9 din art. 304 C. proc. civ.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, în nume propriu şi în reprezentarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 194 din 13 decembrie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5532/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5534/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
