ICCJ. Decizia nr. 5535/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5535/2005
Dosar nr. 528/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 4556 din 8 noiembrie 2004, reclamanta SC B.T. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională Vamală Bucureşti, anularea deciziei nr. 308 din 4 octombrie 2004, emisă de primul pârât, cu privire la contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 63/2/C din 27 aprilie 2004, emis de cel de al doilea pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 3298 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea, ca netimbrată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât nu a avut cunoştinţă de obligaţia timbrării. În acest sens, a invocat nulitatea citaţiei emise de instanţa de fond, pentru termenul din data de 9 decembrie 2004, când a fost judecată cauza. În motivarea recursului se arată, pe de o parte, că citaţia emisă de către instanţa de fond nu cuprinde menţiunea prevăzută la pct. 6 alin. (1) al art. 88 C. proc. civ. şi, pe de altă parte, că citarea s-a realizat prin afişare, cu menţiunea că s-a constatat lipsa oricărei persoane la sediul societăţii citate, ceea ce, susţine recurenta, era imposibil în raport cu programul său de activitate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 1 alin. (1) din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea acţiunii a stabilit în sarcina reclamantei, obligaţia plăţii sumelor de 34.000 lei şi 3000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi, respectiv, timbru judiciar, cu această menţiune fiind citată pentru termenul de judecată din data de 9 decembrie 2004.
Or, constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de timbrare a acţiunii, nici anticipat şi nici ulterior, ca urmare a înştiinţării de către instanţa de judecată, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea acesteia, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995.
Cum recurenta nu a făcut dovada susţinerilor sale referitoare la nulitatea citaţiei emise de instanţa de fond, această critică, invocată în motivarea recursului, nu poate fi reţinută, Curtea neputându-se pronunţa cu privire la existenţa sau inexistenţa menţiunilor obligatorii ale citaţiei, în lipsa acesteia.
Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, ceea ce înseamnă că, de regulă, dovada achitării acestora trebuie ataşată cererii de chemare în judecată şi numai prin excepţie (cum ar fi, de exemplu, în cazul insuficientei timbrări a cererii sau în situaţia modificării acesteia), taxele de timbru pot fi plătite şi ulterior depunerii cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3298 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5534/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5536/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
