ICCJ. Decizia nr. 5539/2005. Contencios. Daune materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5539/2005
Dosar nr. 1886/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 516 din 23 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A.C. SRL Feteşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Obiectul acţiunii cu care a fost învestită, îl reprezintă obligarea pârâţilor la plata sumei de 299.824.523 lei reprezentând dobânda datorată la suma de 102.672.614 lei de la data de 28 ianuarie 1999, până la data de 12 februarie 2004.
Cu privire la dobânzile solicitate de reclamantă, s-a stabilit că atât calculul acestora, cât şi plata lor este reglementată de OG nr. 61/2002, privind colectarea creanţelor bugetare. În acest sens, reclamanta ar avea dreptul la dobânzi, numai pentru suma rămasă după ce a avut loc operaţiunea de compensare a sumei de102.672.614 lei; or, după efectuarea compensării s-a constatat că reclamanta nu mai avea de primit diferenţele pentru care s-ar fi putut calcula dobânzi.
În termen legal, împotriva sus-menţionate sentinţe a declarat recurs reclamanta, SC A.C. SRL Feteşti.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că prin interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii, instanţa a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală. În concret, s-a arătat că datorită executării necorespunzătoare abuzive efectuate de către funcţionarii Gărzii Financiare, s-a creat recurentei, un prejudiciu în sensul prevederilor art. 1084 C. civ., constând în lipsa de folosinţă a unei sume, plus câştigul nerealizat.
Intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei recurate.
Examinând sentinţa atacată, atât prin prisma criticilor aduse de recurentă, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată, adresată iniţial Tribunalului Ialomiţa, recurenta-reclamantă a cerut obligarea intimaţilor-pârâţi, la plata sumei ce reprezintă dobânda datorată pentru suma de 102.672.614 lei, precizând că această dobândă a fost calculată la 299.824.523 lei, în conformitate cu dobânzile plătite de societate la creditele bancare contractate.
Prin sentinţa civilă nr. 365 din 11 aprilie 2000, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3621 din 13 noiembrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să restituie societăţii A.C. SRL Feteşti, suma de 102.674.614 lei, plus cheltuieli de judecată.
Aşa cum rezultă din adresa nr. 3121 din 12 februarie 2004, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa, urmare a cererii recurentei-reclamante, s-a procedat la compensarea debitului restant la sursa „impozit pe profit", cu suma de 102.672.614 lei.
În mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu poate fi primită cererea de acordare de dobânzi la suma mai sus arătată, în condiţiile în care după efectuarea operaţiunii de compensare nu s-au constatat diferenţe nerestituite în termen, pentru a se calcula dobânzi.
Instanţa fondului a aplicat corect dispoziţiile OG nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. Astfel, potrivit art. 16 şi 19 din ordonanţă, precum şi Normelor metodologice de aplicare a acesteia (aprobată prin Ordinul nr. 1785/2002), dobânda se calculează de către organul fiscal competent, numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită după efectuarea operaţiunii de compensare, iar restituirea să nu se fi făcut în termenul legal.
Cum în speţă, suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă a fost compensată în totalitate, nerămânând diferenţe de restituit, recurenta-reclamantă nu are dreptul la plata unei dobânzi pentru suma în discuţie.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Feteşti împotriva sentinţei civile nr. 516 din 23 martie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5538/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5540/2005. Contencios. Recurs la conflict... → |
|---|
