ICCJ. Decizia nr. 5541/2005. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5541/2005
Dosar nr. 2557/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 227/2005, Curtea de Apel Suceava a admis cererea formulată de reclamanta SC C.V. SRL Dorneşti, judeţul Suceava, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi a obligat pârâta, să desigileze instalaţia de producere a alcoolului de la fabrica de alcool din Dorneşti, judeţul Suceava şi să permită reclamantei, reluarea activităţii în această unitate.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că cererea reclamantei întruneşte dispoziţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., este o măsură vremelnică şi urgentă, care se justifică în raport cu obiectul acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, SC C.V. SRL Dorneşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., cât şi cu încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., reclamanta nejustificând o urgenţă în acţiunea formulată.
Recursul este întemeiat şi va fi admis, însă pentru alte considerente:
Legea contenciosului administrativ, atât Legea nr. 29/1990, cât şi Legea nr. 554/2004, prevede că şi în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, partea poate cere suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea de pârât, a litigiului.
Aceasta, întrucât actele administrative sunt executorii din oficiu şi prin ele însele, adică nu necesită intervenţia unui alt organ, pentru a le învesti cu formulă executorie.
Legea contenciosului administrativ este lege specială şi prin urmare, prevalează în raport cu Codul de procedură civilă, astfel încât ordonanţa preşedinţială, fondată pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă în contencios administrativ.
Existenţa unei reglementări cu caracter derogator consacrată de legea contenciosului administrativ, obligă partea interesată să urmeze această procedură specială, şi nu pe aceea prevăzută de normele dreptului comun.
De altfel, astfel cum rezultă din actele dosarului, la 8 aprilie 2005, curtea de apel a acordat suspendarea executării actului administrativ în litigiu, astfel încât admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială nici nu mai avea obiect, chiar dacă s-ar fi discutat, ceea ce nu se poate face în raport cu dispoziţiile exprese ale legii contenciosului administrativ.
Prin urmare, faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite pentru considerentele mai sus invocate, recursul declarat de SC C.V. SRL Dorneşti, va modifica sentinţa atacată şi pe fond, va respinge acţiunea formulată, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava împotriva sentinţei civile nr. 227 din 15 iunie 2005, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca inadmisibilă, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC C.V. SRL Dorneşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5540/2005. Contencios. Recurs la conflict... | ICCJ. Decizia nr. 5542/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
