ICCJ. Decizia nr. 5542/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5542/2005
Dosar nr. 2590/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 27 aprilie 2005, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii acesteia, nr. 2022 din 7 aprilie 2005 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile notariale ale unor martori, prin care a făcut dovada că este născută în perioada refugiului părinţilor săi, la data de 25 iulie 1942.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că printre beneficiarii drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, nu se află şi persoanele născute în perioada refugiului părinţilor acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 1 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, reţinând că, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor săi, împrejurare necontestată, de altfel, de către pârâtă, reclamanta a împărtăşit situaţia acestora, suportând consecinţele refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât, pe de o parte, nu au fost prezentate acte în probaţiune şi, pe de altă parte, reclamanta, fiind născută după data refugiului părinţilor săi, nu a suferit persecuţii etnice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
O interpretare restrictivă a prevederilor OG nr. 105/1999 ar conduce la eludarea scopului reparator al acestui act normativ, iar, potrivit unui principiu de drept, legea trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu al neaplicării ei.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, cu actele de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor F.M. şi M.Ş., reclamanta a făcut dovada că s-a născut la data de 25 iulie 1942, în localitatea Mediaş, judeţul Sibiu, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea Someşeni, judeţul Cluj, în anul 1940, împrejurări care, de altfel, nici nu sunt contestate de către pârâtă.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că reclamanta, începând cu data naşterii sale, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 137 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5541/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5543/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
