ICCJ. Decizia nr. 5546/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs

Decizii ICCJ 2005 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5546/2005

Dosar nr. 2715/2005

Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 219/2005, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamantul R.P. împotriva pârâtei Garda Financiară Centrală.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a invocat prin cererea sa, suspendarea actului administrativ de nelegalitate a deciziei nr. 107/2004, deşi nu a contestat această decizie printr-o acţiune separată sau chiar prin această acţiune.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, R.P., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa nu a avut în vedere actele depuse şi a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, în perioada respectivă el aflându-se în concediu medical.

Recursul este nefondat şi va fi respins.

Examinând cererea, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 107/2004, emisă de intimată, în raport cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Conform acestui text de lege, pentru admisibilitatea cererii trebuie îndeplinite mai multe cerinţe imperative, tocmai datorită caracterului specific al acestei măsuri.

Una din aceste condiţii, pe care recurentul trebuie s-o îndeplinească, este aceea ca el să fi introdus în acelaşi timp sau în prealabil, o acţiune principală privind anularea actului administrativ.

Această măsură are caracter provizoriu, este vremelnică, iar dispunerea ei, fără existenţa unei acţiuni principale, ar putea avea caracter definitiv.

Este adevărat că recurentul-reclamant a invocat motive de nelegalitate privind Decizia în discuţie, dar nu a contestat-o pe cale separată sau prin această acţiune, el recunoscând chiar în motivele de recurs, că odată cu rejudecarea pricinii solicită şi anularea acestui act administrativ.

Prin urmare, cererea de suspendare formulată în condiţiile mai sus arătate, nu poate fi admisă de instanţă, care în mod corect a respins-o, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.P., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul R.P. împotriva sentinţei civile nr. 219 din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 5543/2005. Contencios. Anulare act...  ICCJ. Decizia nr. 5547/2005. Contencios. Anulare act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5546/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs