ICCJ. Decizia nr. 5549/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5549/2005
Dosar nr. 3019/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 1599 din 29 aprilie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, adeverinţa nr. 760 din 26 aprilie 2005, eliberată de Primăria comunei Berveni, judeţul Satu Mare, certificatul de deces al soţului său, precum şi declaraţiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că soţul său decedat, A.V., s-a născut la data de 12 iulie 1943, în localitatea Vijniţa - Ucraina, unde părinţii acestuia se refugiaseră, începând cu luna octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Lucăceni, judeţul Satu Mare, urmare a emiterii Dictatului de la Viena.
Prin sentinţa civilă nr. 190 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că soţul decedat al reclamantei, A.V., s-a născut la data de 12 iulie 1943, în timpul refugiului părinţilor săi, dobândind, astfel, statutul de refugiat al acestora. Drept urmare, în calitate de soţie supravieţuitoare, în temeiul art. 3 din OG nr. 105/1999, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, susţinând că este netemeinică şi nelegală faţă de împrejurarea că soţul reclamantei s-a născut după data refugiului părinţilor săi şi, deci, nu a suferit persecuţii etnice; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat punctele de vedere ale Ministerului Justiţiei şi Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoanele născute după strămutarea părinţilor lor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Aşa cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, soţul intimatei-reclamante, A.V., s-a născut la data de 12 iulie 1943, în localitatea Vijniţa - Ucraina, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, Lucăceni, judeţul Satu Mare, urmare a cedării către Ungaria, a Ardealului de Nord, fapt necontestat şi chiar reţinut de către recurenta-pârâtă, în hotărârea pe care a emis-o.
Or, dobândind prin naştere statutul de refugiat al părinţilor săi, soţului intimatei-reclamante îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, iar intimata-reclamantă, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază, în temeiul art. 3 din acelaşi act normativ, de drepturile compensatorii acordate de lege.
Adresele Ministerului Justiţiei şi Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă punctul de vedere al autorităţilor emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 190 din 5 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5547/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5557/2005. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
