ICCJ. Decizia nr. 5558/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5558/2005
Dosar nr. 666/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 septembrie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Camera Notarilor Publici Bucureşti şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, a solicitat:
- constatarea nulităţii absolute a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de notar public din Camera Notarilor Publici Bucureşti, de către notarii publici care au cerut schimbarea sediilor birourilor dintr-o circumscripţie, în alta, aprobat prin Decizia Colegiului Director nr. 42 din 9 mai 2002 şi validat prin Hotărârea Adunării Generale nr. 11 din 8 mai 2002;
- anularea concursului susţinut la data de 24 iulie 2004, pentru ocuparea posturilor vacante din Camera Notarilor Publici Bucureşti, la solicitarea de schimbare a sediilor birourilor;
- anularea deciziei nr. 54 din 5 august 2004, prin care au fost soluţionate contestaţiile şi a deciziei nr. 55 din 5 august 2004, prin care au fost validate rezultatele concursului, emise de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Bucureşti şi
- suspendarea emiterii de către Ministerul Justiţiei, a ordinului de numire a notarilor publici validaţi prin Decizia nr. 55 din 5 august 2004, a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că regulamentul contestat nu a fost făcut public la data anunţării concursului, că art. 22 alin. (2) din regulament încalcă drepturile participanţilor la concurs, întrucât condiţionează admiterea contestaţiilor, de existenţa unei diferenţe de un punct între nota obţinută în urma reexaminării lucrării şi nota obţinută iniţial, precum şi faptul că au fost interpretate eronat subiectele nr. 1 şi nr. 3. Totodată, reclamanta a învederat şi faptul că modalitatea de corectare a fost eronată, întrucât concurentul clasat pe locul trei la concurs a obţinut 1,75 puncte pentru primul subiect, în condiţiile în care, potrivit baremului, se puteau acorda numai fracţiuni de 0,50 puncte.
Prin sentinţa civilă nr. 3380, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei C.L., a admis cererile de intervenţie formulate în interesul pârâtei Camera Notarilor Publici Bucureşti, de T.L., B.D.R. şi R.I.D. şi a respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenţie în interes propriu formulate de T.L., B.D.R. şi R.I.D.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că nu există nici o dispoziţie legală care să prevadă publicarea actelor de aprobare, respectiv de validare a regulamentului de concurs şi, de asemenea, nu există obligaţia aducerii la cunoştinţă publică a regulamentului, în momentul anunţării datei concursului. Reclamanta ar fi putut lua cunoştinţă de conţinutul regulamentului, la cerere, însă a formulat o solicitare în acest sens, numai ulterior datei concursului, invocând, astfel, necunoaşterea regulamentului.
În ceea ce priveşte prevederile art. 22 alin. (2) din Regulament, conform cărora contestaţiile depuse de persoanele nemulţumite de nota obţinută, vor fi admise numai dacă între nota obţinută în urma reexaminării şi cea iniţială este o diferenţă de un punct, instanţa de fond a reţinut că acestea nu aduc nici o vătămare drepturilor reclamantei, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 (reglementarea aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii), deoarece, în urma contestaţiei pe care a formulat-o reclamanta, nota obţinută iniţial a rămas neschimbată, astfel încât dispoziţiile contestate nu pot fi invocate drept motiv de nelegalitate.
Cu referire la modalitatea de corectare şi de notare a lucrărilor participanţilor la concurs, instanţa a reţinut că acestea sunt atributul exclusiv al comisiilor constituite în acest scop, şi, pe cale de consecinţă, nu se poate substitui acestor structuri.
Împotriva sentinţei civile a Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta C.L. a declarat recurs.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a reiterat susţinerile cuprinse şi în acţiunea principală, criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie şi pentru greşita aplicare a legii.
Recurenta a menţionat că în mod greşit, instanţa a reţinut că nu există obligaţia legală de comunicare a Regulamentului de către organizatorul concursului, aceasta fiind o cutumă, aplicabilă în cazul oricărei examinări de acest gen.
S-a mai susţinut că prevederile art. 22 alin. (2) din Regulament, sunt nelegale şi trebuiau anulate de către instanţă, întrucât permit abuzul de drept, prin consecinţele pe care le produc.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza de faţă, prin prisma prevederilor legale incidente, ca şi în raport cu criticile recurentei şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută, în condiţiile în care nici una din criticile recurentei nu poate fi primită.
Astfel, din dispoziţiile legale care guvernează activitatea independentă notarială, rezultă neîndoielnic că organele de conducere, alese de membrii organizaţiei profesionale, au sarcina de a adopta reglementările referitoare la profesia de notar public, aplicabile exclusiv acestei categorii profesionale.
Corect a reţinut instanţa de fond că nu s-a încălcat nici o obligaţie legală prin necomunicarea regulamentului aprobat de Adunarea Generală a Camerei Notarilor Publici Bucureşti, odată cu comunicarea datei concursului, recurenta recunoscând, la rândul său, că o astfel de prevedere nu există, apreciind că ar fi vorba doar despre o „cutumă".
Totodată, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, în mod just s-a apreciat că recurenta-reclamantă, care face parte din corpul notarilor publici, nu a fost în vreun fel vătămată, nici prin modalitatea de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea unui post în Bucureşti, la care a participat şi nici prin aplicarea prevederilor din regulament, pe care le-a criticat. Prevederile vizând modalitatea de soluţionare a contestaţiilor, nu puteau produce nici o vătămare cu privire la drepturile recurentei-reclamante, câtă vreme în urma contestaţiei formulate, nota acesteia a rămas neschimbată.
Aşa fiind, în condiţiile în care nu s-au dovedit pretinsele încălcări ale drepturilor recurentei-reclamante şi cum simpla nemulţumire legată de neocuparea prin concurs a unui post de notar în Bucureşti, nu putea conduce la admiterea acţiunii de faţă, urmează ca, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat, şi recursul formulat împotriva hotărârii legale şi temeinice pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinţei civile nr. 3380 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5557/2005. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5559/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
