ICCJ. Decizia nr. 5564/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5564/2005

Dosar nr. 1953/2005

Şedinţa publică din 22 noiembrie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, SC F.P. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea procesului-verbal de control nr. 1304 din 19 aprilie 2004 şi a deciziei nr. 177 din 22 iunie 2004, arătând că în mod nelegal a fost obligată de pârâte, să plătească la bugetul de stat, impozit pe profit suplimentar, dobânzi şi penalităţi de întârziere, în sumă totală de 6.565.201.050 lei.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat tardivitatea introducerii acţiunii, iar pe fond a arătat că acţiunea nu este întemeiată, precizând că organele de control au stabilit obligaţii bugetare suplimentare în sarcina reclamantei, făcând aplicarea art. 22 din OG nr. 70/1994 şi ale art. 27 din Legea nr. 414/2002.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 98 din 23 martie 2005, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC F.P. SA Arad împotriva Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad.

A anulat în parte Decizia nr. 177 din 22 iunie 2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi procesul-verbal de control nr. 1304 din 19 aprilie 2004, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 6.171.100.925 lei, reprezentând 3.791.889.572 lei impozit pe profit, 1.930.098.103 lei dobânzi accesorii impozitului pe profit şi 449.119.250 lei majorări de întârziere aferente.

A luat act de renunţarea la judecată la capătul de cerere privind suspendarea executării procesului-verbal nr. 1304 din 19 aprilie 2004.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Având în vedere relaţia contractuală dintre SC F.P. SA şi SC F. SA Arad, aceasta din urmă beneficiind de facilităţi fiscale, organul de control a procedat la recalcularea valorii de piaţă a tranzacţiilor practicate între cele două societăţi comerciale, rezultând diferenţe de impozit pe profit, reţinute prin actul de control, precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Aşa cum a rezultat şi din raportul de expertiză, procedura urmată a fost una greşită, în ceea ce priveşte delimitarea cheltuielilor şi în ceea ce priveşte algoritmul de calcul al marjei profitului.

S-a reţinut că acţiunea este nefondată, cu privire la suma de 193.920.967 lei, întrucât reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 170 lit. c) şi d) C. proCod Fiscal

În ceea ce priveşte contestarea sumei de 200.179.158 lei, această cerere a rămas fără obiect, procesul-verbal fiind desfiinţat în parte prin Decizia nr. 177/2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Recurenta a reiterat excepţia tardivităţii acţiunii reclamantei, faţă de capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 177 din 22 iunie 2004, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Bucureşti, având în vedere că reclamanta şi-a precizat acţiunea la termenul din 5 octombrie 2004, iar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a emis Decizia sus-menţionată, la data de 22 iunie 2004.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat că în mod corect organul de control a stabilit, pe de o parte, categoriile de cheltuieli care sunt aferente în întregime activităţii de marketing, publicitate şi management, iar pe de altă parte, cheltuielile care nu sunt aferente acestei activităţi, precum şi cele care sunt aferente doar într-o anumită proporţie. Astfel, s-a stabilit că nu sunt aferente veniturilor din activitatea de marketing, publicitate, management, cheltuielile cu diferenţele nefavorabile la curs valutar aferente furnizorilor externi rezultate din derularea operaţiunilor de import.

Pe de altă parte, a mai susţinut recurenta, în perioada 1 aprilie 2001 - 30 iunie 2005, SC F. SA a beneficiat de facilităţi fiscale privind impozitul pe profit, fiind scutită de plata impozitului pe profit pentru partea din profitul brut reinvestit în temeiul art. 21.2 din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privaţi, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte stabilirea costurilor reale ale acestor prestări de servicii executate şi facturate de SC F. SA, către SC F.P. SA, organele de control corect au stabilit că aceste cheltuieli sunt aferente doar într-o anumită proporţie activităţii de marketing, publicitate, management, această cotă fiind stabilită prin înmulţirea acestor cheltuieli, cu ponderea veniturilor din activitatea de marketing, publicitate, management, în total cifra de afaceri.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între reclamanta SC F.P. SA şi SC F. SA Arad, societăţi comerciale care fac parte dintr-un grup de firme în care SC F. SA deţine 99,9% din capitalul social, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 9 din 16 iulie 1998, în baza acelui contract şi a actului adiţional nr. 3415 din 17 iunie 1998 convenindu-se ca reclamanta să plătească 5% din cifra de afaceri, celeilalte societăţi comerciale, pentru prestări servicii.

Conform contractului, SC F. SA s-a obligat să presteze în favoarea reclamantei, servicii de marketing şi publicitate pentru produsele şi mărfurile acesteia, servicii de import-export. Prin actul adiţional nr. 3415 din 17 iulie 1998, SC F. SA s-a obligat să presteze servicii de studiere a pieţei, sondaj şi publicitate pentru produsele şi mărfurile reclamantei, servicii de import-export şi consultanţă pentru afaceri şi management.

Organele de control au făcut aplicarea art. 22 din OG nr. 70/1994, considerând că, date fiind raporturile dintre SC F. SA şi reclamantă, aceasta din urmă s-a aflat în avantaj; prin relaţiile cu SC F. SA beneficiază de facilităţi fiscale (în baza Legii nr. 133/1999), procedând la recalcularea valorii de piaţă a tranzacţiilor practicate, între cele două societăţi comerciale rezultând diferenţe de impozit pe profit reţinute în actul de control, precum şi ca accesorii impozitului, dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Soluţia organului de control este greşită.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 din OG nr. 70/1994, „în vederea determinării obligaţiilor fiscale potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele de control au dreptul de a controla şi

a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;

b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor care acţionează în numele acestora.

De asemenea, potrivit HG nr. 402/2000, prin care au fost aprobate Instrucţiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit: „în cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoană fizică sau o entitate fără personalitate juridică care participă sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entităţi, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală, este valoarea de piaţă a tranzacţiilor.

La estimarea valorii de piaţă a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele:

c) metoda „cost plus", în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rată de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului.

Prin expertiza administrată în cauză, însuşită în mod corect de instanţa de fond s-a arătat că pentru aplicarea metodei cost plus, algoritmul corect de calcul al preţului este Preţul - Costuri + (Costuri x Rata procentuală a profitului faţă de costuri/100), organele de control aplicând un algoritm greşit.

Expertul a mai arătat că marjele de profit înregistrate pe întreaga activitate a SC F. SA, astfel cum sunt reflectate în bilanţurile contabile, în condiţiile inflaţiei din 2001, 2002, 2003, „se încadrează în mod evident în normalitate şi în practica pieţei şi sunt, astfel, mult inferioare ratelor medii de profit ale societăţilor similare selectate de organele de control".

Astfel că actele administrative contestate sunt nelegale în ceea ce priveşte obligarea acestei societăţi comerciale la plata către bugetul de stat a sumei de 6.171.100.925 lei reprezentând 3.791.883.572 lei impozit pe profit, 1.930.098.103 lei dobânzi şi 449.119.250 lei penalităţi de întârziere aferente, astfel că în mod corect prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat procesul-verbal de control şi Decizia nr. 177 din 22 iunie 2004, cu privire la aceste sume.

În ce priveşte tardivitatea precizării acţiunii în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 177/2004, în mod corect instanţa de fond a respins această excepţie, prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2004, având în vedere că Decizia contestată a fost comunicată la data de 25 iunie 2004, iar reclamanta şi-a precizat acţiunea, cu privire şi la acest act administrativ, la data de 21 iunie 2004, înăuntrul termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Aşa fiind, instanţa constată ca fiind nefondate, criticile formulate în prezenta cauză, urmând a se respinge recursul în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 98 din 23 martie 2005, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5564/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs