ICCJ. Decizia nr. 5592/2005. Contencios. Anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de prorpietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5592/2005
Dosar nr. 7053/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2003, reclamanta SC M.D. SRL Râşnov a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M-15 nr. 0048 din 4 februarie 1998, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, în favoarea SC B.T.T. SA Bucureşti, pentru suprafaţa de 5.490 mp, teren aferent obiectivului C.D.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actul de proprietate contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor HG nr. 834/1991, în privinţa suprafeţei de 5490 mp, teren aferent obiectivului C.D., întrucât acesta nu mai aparţinea SC B.T.T. SA, de la data de 30 noiembrie 1992, când a aportat obiectivul respectiv, la capitalul social al societăţii reclamante şi, deci, terenul aferent nu mai era necesar desfăşurării activităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 685 din 14 aprilie 2004, cu motivarea că actul administrativ dedus judecăţii a fost eliberat cu respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990, ale HG nr. 834/1991, neexistând nici un motiv de nulitate în privinţa suprafeţei de 5490 mp.
Cu privire la aportul constituit de societatea pârâtă, la capitalul social al SC M.D. SRL Râşnov, instanţa de fond a respins, ca nefondate, susţinerile din acţiune, reţinând că acest aport a avut ca obiect numai clădiri şi, deci, terenul aferent pentru care a fost eliberat certificatul de proprietate, se afla în patrimoniul titularului actului, fiind necesar realizării obiectului de activitate al societăţii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivul de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra menţiunilor din C.F. nr. 9990 Râşnov, potrivit cărora dreptul de proprietate al intimatei-pârâte asupra terenului în suprafaţă de 5490 mp a fost constituit şi nu numai atestat prin certificatul contestat, ceea ce dovedeşte că la data de 11 august 1992, când s-a realizat aportul în natură pentru obiectivul C.D., terenul aferent nu se afla în patrimoniul societăţii intimate.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond, pentru încălcarea Legii nr. 15/1990, a HG nr. 834/1991 şi a Legii nr. 18/1991, cu motivarea că este eronată concluzia din hotărâre privind îndeplinirea condiţiilor legale de atestare a dreptului de proprietate, deşi intimata-pârâtă nu a avut terenul în administrare directă şi nu a dovedit că acest teren era necesar activităţii sale, cu atât mai mult, cu cât terenul avea destinaţie de păşune şi se impunea sesizarea A.D.S.
În ultimele două motive de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi că hotărârea atacată se sprijină pe motive contradictorii, deoarece s-a confundat dreptul de folosinţă, cu dreptul de administrare, s-a constatat legalitatea certificatului de proprietate, fără a se fi depus la dosar documentaţia întocmită şi s-a considerat că actul nu este constitutiv de drepturi, deşi s-a reţinut că la data eliberării lui, terenul se afla în patrimoniul intimatei-pârâte, fiind necesar obiectului său de activitate.
Intimaţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi A.N.T. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că, prin măsurile de reorganizare prevăzute în OUG nr. 11/2004, nu au preluat activitatea din domeniul tineretului şi respectiv că, protocolul încheiat în executarea acestui act normativ nu se referă şi la C.D. cu terenul aferent.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În limitele învestirii sale, instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor apărărilor formulate prin cererea de chemare în judecată, care nu a fost modificată sau completată în condiţiile prevăzute de art. 132 C. proc. civ., până la închiderea dezbaterilor.
În atare situaţie, nu se poate reţine că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unui motiv de nelegalitate, care a fost invocat de recurenta-reclamantă, numai prin notele scrise depuse la judecata în fond a pricinii şi pentru care nu se poate verifica dacă a fost discutat în contradictoriu, cu respectarea dreptului la apărare al tuturor părţilor.
Această primă critică din recurs este neîntemeiată, şi faţă de împrejurarea că, în realitate, vizează efectele actelor de publicitate imobiliară în regimul cărţii funciare, şi nu efectele actului juridic dedus judecăţii.
Nefiind învestită să se pronunţe dacă menţiunile efectuate la data de 31 mai 2001, în C.F. nr. 9990 Râşnov, cu privire la terenul în suprafaţă de 5.490 mp, sunt sau nu, constitutive de drepturi reale, instanţa de fond a constatat corect că prin actul contestat în cauză, s-a atestat dreptul de proprietate al intimatei-reclamante asupra terenului, ca o consecinţă a existenţei în patrimoniul său a unui alt drept real, şi anume, dreptul de folosinţă gratuită a bunului pe durată nedeterminată.
Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat, pentru că instanţa de fond a constatat corect legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. M-15 nr. 0048 din 4 februarie 1998, în privinţa terenului în suprafaţă de 5.490 mp, aferent obiectivului C.D.
Examinând toate probele administrate în cauză, instanţa de fond a respins întemeiat apărările din acţiune, reţinând că actul de proprietate contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi art. 1 din HG nr. 834/1991.
Dreptul de folosinţă gratuită şi pe durată nedeterminată asupra terenului în suprafaţă de 5.490 mp a existat în patrimoniul societăţii intimate de la data înfiinţării sale în baza HG nr. 91/1991, când a preluat activul şi pasivul C.T.T., fostul B.T.T., care a primit dreptul respectiv prin Decizia nr. 629 din 11 noiembrie 1974, a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Braşov. În această decizie s-a prevăzut expres transmiterea dreptului şi asupra terenurilor aferente, drumurilor de acces şi aleilor, astfel încât recurenta a susţinut neîntemeiat că nu au fost dovedite existenţa terenului şi titlul deţinerii lui în patrimoniul societăţii intimate, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Instanţa de fond a constatat corect şi că terenul în suprafaţă de 5.490 mp, pentru care s-a atestat proprietatea intimatei-reclamante, era necesar desfăşurării activităţii acesteia, potrivit obiectului de activitate înscris în actele constitutive ale societăţii. Constituirea în 1992 a aportului în natură la capitalul societăţii recurente nu a avut consecinţe cu privire la îndeplinirea acestei condiţii prevăzute de art. 1 din HG nr. 834/1991, pentru aportul realizat de intimata-pârâtă a avut ca obiect exclusiv clădiri, reprezentând C.D., şi nu terenul aferent obiectivului.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că au fost încălcate şi prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale OUG nr. 198/1999, acte care nu sunt incidente în cauză faţă de obiectul acţiunii şi faţă de împrejurarea că nu au fost contestate competenţa autorităţii publice emitentă a actului şi categoria de folosinţă a terenului. Din acest motiv, urmează a fi respinse apărările privind necesitatea sesizării A.D.S. şi destinaţia agricolă a terenului. Din actele dosarului, rezultă că terenul în suprafaţă de 5490 mp nu este inclus în categoria terenurilor agricole, fiind aferent obiectivului C.D.
Ultimele critici formulate în recurs, în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vor fi respinse ca neîntemeiate, constatându-se că instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi hotărârea pronunţată s-a întemeiat pe analiza documentaţiei întocmite pentru eliberarea actului, fără a cuprinde considerente contradictorii.
Soluţia instanţei de fond nu este rezultatul confundării dreptului de folosinţă pe durată nedeterminată, cu dreptul de administrare, cum a susţinut recurenta. Între cele două drepturi reale corespunzătoare fostului drept de proprietate socialistă nu existau diferenţe din punct de vedere al regimului juridic şi al atributelor conferite titularului, astfel încât instanţa de fond a reţinut corect că dreptul de folosinţă gratuită pe durată nedeterminată transmis în patrimoniul intimatei-reclamante, a reprezentat un titlu de deţinere a terenului, în sensul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi art. 1 din HG nr. 834/1991, ca o primă condiţie pentru atestarea proprietăţii asupra bunului.
Constatând că la dosarul cauzei au fost depuse actele în baza cărora a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent C.D. şi că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde considerente de fapt şi de drept străine de natura pricinii sau contradictorii, Curtea va respinge şi aceste ultime motive de recurs.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, recursul declarat de SC M.D. SRL Râşnov va fi respins ca nefondat.
Faţă de soluţia dată recursului, Curtea constată că excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimaţilor Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi A.N.T. au rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.D. SRL Râşnov împotriva sentinţei civile nr. 685 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5590/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 5594/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
