ICCJ. Decizia nr. 5596/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5596/2005
Dosar nr. 2198/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 aprilie 2004, SC F. SA Brăila a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC C. SA Tulcea, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.10 nr. 035 din 9 mai 1995, susţinând că a fost emis cu încălcarea drepturilor reclamantei care este proprietara construcţiilor de la parterul imobilului din Tulcea şi a anexelor situate pe suprafaţa de teren atestată societăţii pârâte.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, prin sentinţa civilă nr. 21 din 10 martie 2005, respingerea excepţiei privind autoritatea de lucru judecat, precum şi tardivitatea, respectiv inadmisibilitatea acţiunii.
Instanţa a admis cererea şi a dispus anularea parţială a actului administrativ atacat, în sensul că suprafaţa de teren în proprietatea exclusivă a pârâtei SC C. SA Tulcea, este de 103.170 mp, iar suprafaţa cotă indiviză este de 55.712 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 29 din 9 februarie 2004, a aceleiaşi curţi, acel litigiu nefiind soluţionat pe fond, respingându-se acţiunea, pentru lipsa procedurii prealabile.
Instanţa a constatat, de asemenea, că a fost respectat termenul de un an pentru introducerea acţiunii şi că prematuritatea invocată de autoritatea emitentă a certificatului de atestare, în sensul că reclamanta nu a aşteptat epuizarea termenului de 30 de zile, pentru a se răspunde reclamaţiei administrative, nu este sancţionată cu inadmisibilitatea cererii.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că societatea pârâtă nu a respectat cerinţele HG nr. 834/1991, întrucât pe terenul ce i-a fost atestat, este amplasată o construcţie, al cărei etaj este proprietatea SC C. SA Tulcea, în timp ce parterul şi anexele sunt proprietatea reclamantei, suprafaţa de 55.712 mp fiind în indiviziune.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC C. SA Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ambii recurenţi au invocat greşita respingere a excepţiei tardivităţii promovării acţiunii, întrucât reclamanta a depăşit atât termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, la organul emitent, potrivit societăţii pârâte, cât şi cel de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, conform susţinerilor Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Acest din urmă recurent a criticat sentinţa, şi cu privire la nereţinerea autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 29/2004, a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă prin Decizia nr. 777 din 10 februarie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-au învederat şi aspecte privind fondul cauzei, recurenţii susţinând că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în domeniu, respectiv Legea nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul formulat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
Instanţa de fond a constatat în mod corect că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât prin Decizia nr. 777 din 10 februarie 2005, prima acţiune formulată de reclamantă, privind anularea parţială a certificatului de atestare, a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea unor cerinţe formale, realizarea procedurii prealabile a recursului graţios la autoritatea emitentă.
Aşadar, nu este întemeiată critica adusă sentinţei de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în sensul că ar opera autoritatea de lucru judecat, din moment ce prin hotărârea sus-menţionată s-a reţinut neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, fără a se fi judecat fondul litigiului, pentru care instanţa de contencios administrativ a fost învestită în cel de-al doilea proces.
Apare, însă, ca fondat, cel de-al doilea motiv de recurs privind tardivitatea acţiunii, procedura prealabilă administrativă fiind efectuată cu depăşirea termenului de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ.
Astfel, reclamanta a luat cunoştinţă de conţinutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, la 24 aprilie 2003, data introducerii primei acţiuni de anulare, respinsă, ca inadmisibilă, pentru nerealizarea procedurii plângerii prealabile şi s-a adresat cu reclamaţie, autorităţii emitente, de-abia la 21 aprilie 2004, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Aşadar, având în vedere obligativitatea procedurii prealabile şi a respectării ambelor termene prevăzute de textul de lege sus-menţionat, se constată că în cauză, reclamanta a sesizat tardiv instanţa de contencios administrativ, motiv pentru care Curtea va casa sentinţa şi va respinge acţiunea, admiţând excepţia tardivităţii.
Cât priveşte recursul declarat de SC C. SA Tulcea, Curtea va dispune anularea acestuia, ca netimbrat, întrucât societatea, deşi legal citată, nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei legale de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 21 din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de SC F. SA Brăila, ca tardivă.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de SC C. SA Tulcea împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5595/2005. Contencios. Anulare ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 5597/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
