ICCJ. Decizia nr. 5594/2005. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5594/2005
Dosar nr. 1398/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA Bucureşti, sucursala E. Doiceşti, a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu acestea, să dispună anularea pct. 2 din Decizia nr. 70 din 27 octombrie 2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, referitor la înregistrarea în evidenţa contabilă a penalităţilor contractuale în sumă de 9.768.166.854 lei şi deducerea T.V.A., în sumă de 22.930.866 lei, pe baza unei facturi reconstituite.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 70 din 20 octombrie 2004, emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, nu a fost emisă în termenul legal stabilit de Legea nr. 29/1990, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor. A mai susţinut că pe fond, Decizia organului cu activitate jurisdicţională este neîntemeiată, întrucât suma de 9.768.166.854 lei, reprezentând penalităţi contractuale, trebuia înregistrată la venituri impozabile în momentul încasării. Cât priveşte suma de 22.930.866 lei, reprezentând T.V.A. dedus, s-a arătat că aceasta este legală, întrucât s-a efectuat în baza facturii reconstituită legal.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 55 din 7 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei pentru cel de-al doilea capăt de cerere din acţiune, privind suma de 22.930.866 lei reprezentând T.V.A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că deducerea sumei de 22.930.866 lei, reprezentând T.V.A., este legală, având în vedere prevederile Legii nr. 345/2002 şi a art. 62 din HG nr. 598/2002.
Cât priveşte suma de 9.768.166.854, calculată cu titlu de penalităţi contractuale pentru neachitarea în termen a facturilor de energie electrică şi termică, s-a reţinut că aceasta reprezintă venituri şi trebuie înregistrată în contabilitate în Contul de venituri, şi nu în Contul 8035, în afara bilanţului, cum greşit a procedat reclamanta.
În fine, referitor la suma de 22.930.866 lei, reprezentând T.V.A. dedus de către reclamantă, instanţa de fond a constatat că, competenţa de soluţionare a cauzei, referitoare la această sumă, aparţine Tribunalului Dâmboviţa, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, SC T. SA Bucureşti, sucursala E. Doiceşti.
Recurenta a susţinut că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, întrucât, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa ar fi trebuit să aparţină Curţii de Apel Bucureşti, deoarece contestaţia cu privire la valori mai mari de 5 miliarde de lei se soluţionează de Ministerul Finanţelor Publice.
Pe fondul cauzei a susţinut că instanţa nu a analizat toate actele normative invocate, pentru a vedea dacă penalităţile contractuale au fost corect înregistrate în contabilitate.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin procesul-verbal de control nr. 818 din 2 februarie 2004, Direcţia de Control Financiar Dâmboviţa a stabilit în sarcina SC T. SA Bucureşti, printre alte obligaţii, şi pe aceea de a înregistra în evidenţa contabilă, penalităţi contractuale în sumă de 9.768.166.854 lei. Împotriva acestei măsuri, societatea a formulat contestaţie soluţionată de organul de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, prin Decizia nr. 70 din 27 octombrie 2004, dispunându-se respingerea acesteia.
Astfel, la pct. 2 din decizie s-a reţinut că suma de 9.768.166.854 lei, reprezentând penalităţi contractuale, trebuie înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii, în contul venituri, şi nu în contul 8035, în afara bilanţului, cum greşit a procedat reclamanta.
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, „profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe profit, dispoziţii conforme cu Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 94/2001, pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Direcţia a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi Standardele internaţionale de contabilitate.
Referitor la suma de 22.930.866 lei, în mod corect instanţa de fond a stabilit că soluţionarea acestui capăt de cerere revine Tribunalului Dâmboviţa, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „tribunalele judecă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel".
Faţă de aceste considerente, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Bucureşti, sucursala E. Doiceşti, împotriva sentinţei civile nr. 55 din 7 aprilie 2005, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5592/2005. Contencios. Anulare parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 5595/2005. Contencios. Anulare ordonanţă... → |
|---|
