ICCJ. Decizia nr. 5599/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5599/2005
Dosar nr. 761/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună a i se recunoaşte drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, iar pârâta nu a luat în calcul faptul că a lucrat în mină.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 13 din 21 ianuarie2005, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reţinând că Legea nr. 309/2002 nu stipulează dreptul la 6 bilete de călătorie gratuite anual, iar dacă reclamantul consideră că se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 lit. c) şi d) din Legea nr. 189/2000, poate depune o cerere şi acte doveditoarela Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, care va stabili dacă se încadrează sau nu, în prevederile acestui act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamantul G.V., care a susţinut, în esenţă, că a lucrat în mină, şi nu în construcţii, având documente în acest sens.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În cauză, reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul Detaşamentului de muncă Jieţ - Lonea, în perioada 10 iunie 1951 - 26 aprilie 1954, astfel că pârâta i-a comunicat reclamantului că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, sens în care a emis hotărârea nr. 617 din 20 decembrie 2002.
Cât priveşte faptul că pârâta nu i-a acordat dreptul la cele 6 bilete de călătorie gratuite anual, se constată, însă, că acest drept nu este prevăzut de art. 5 din Legea nr. 309/2002, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
De altfel, instanţa de fond referindu-se la acest aspect a precizat că în condiţiile în care reclamantul consideră că se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 lit. c) şi d) din Legea nr. 189/2000, poate să solicite pârâtei să-i stabilească aceste drepturi.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva sentinţei civile nr. 13 din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5597/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5600/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|