ICCJ. Decizia nr. 5601/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5601/2005
Dosar nr. 1771/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună obligarea pârâtei să-i acorde drepturile ce i se cuvin pe perioada 14 noiembrie 1950 - 2 iunie 1952, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada sus-menţionată (14 noiembrie 1950 - 2 iunie 1952) a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, situaţie ce se dovedeşte cu livretul militar şi că în mod greşit, pârâta nu i-a luat în considerare perioada respectivă, ca îndeplinind cerinţele Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 157 din 21 aprilie 2005, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 349 din 9 decembrie 2002. Totodată, constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada solicitată, a obligat pârâta să emită hotărâre prin care să-i recunoască aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că precaritatea evidenţelor nu poate constitui cauză de pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002, care se constituie în regim reparator pentru cei care, din diferite motive, au fost supuşi în perioada tinereţii, când trebuiau să satisfacă stagiul militar, la muncă, care avea caracter forţat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa nu a sesizat faptul că este vorba de două categorii de persoane care au efectuat armata la muncă, beneficiarii Legii nr. 309/2002 fiind numai persoanele care nu au înscrisă în livretul militar, menţiunea U.M.
A mai susţinut că pârâta s-a pronunţat în mod corect şi legal, în funcţie de menţiunile existente în livret, deoarece reclamantul nu a prezentat o contra dovadă a acelor menţiuni care să confirme realitatea susţinerilor sale.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 şi 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi: persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Normele metodologice nr. 1114/2002, elaborate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, prevăd la art. 6 pct. 1, că dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002 se face cu unul din următoarele acte: livret militar, adeverinţă eliberată de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
În cauză, din copia livretului militar seria Dr. nr. 069621, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M.04925, unitate aflată în sistemul Ministerului Apărării Naţionale, şi nu a Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
De asemenea, din adresa nr. A/452/2003, a Ministerului Apărării Naţionale, rezultă că Direcţia Generală a Serviciului Muncii a funcţionat ca instituţie civilă în afara Ministerului Apărării Naţionale şi că militarii care au menţionat în livret sau în fişa de evidenţă personală că au satisfăcut stagiul militar în unităţi militare (ex. U.M. nr. 0124; U.M. nr. 01523, etc.), nu au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, ei au prestat activităţi de muncă în cadrul armatei române.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se respinge acţiunea formulată de N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 157 din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de N.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5600/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5602/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
