ICCJ. Decizia nr. 5604/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5604/2005
Dosar nr. 2551/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 8379 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea în favoarea lui, a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit a reţinut pârâta că nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 208 din 20 iunie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 8379 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că susţinerea pârâtei cu privire la neconcordanţele referitoare la naşterea reclamantului, la 30 martie 1941, în Cordău, localitatea cedată Ungariei şi la actul oficial eliberat de Direcţia Arhivelor Naţionale Bihor, din care reiese că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia, începând cu 2 noiembrie 1940, este nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în urma rejudecării cauzei nu au fost lămurite neconcordanţele existente în acest dosar, întrucât însuşi reclamantul a arătat prin cererea adresată Casei Judeţene de Pensii Bihor că perioada în care a fost refugiată familia sa, este aprilie 1941 - martie 1945, perioadă la care subscriu şi martorii în declaraţiile date, şi asta în situaţia în care tatăl reclamantului s-a refugiat încă din anul 1940.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
Acest act normativ are un profund caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a suferinţelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se.
În cauză, din actele depuse la dosar, respectiv certificatul nr. 6659 din 10 noiembrie 2003, eliberat de către Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale (intitulat „Extras"), rezultă că I.F. (tatăl reclamantului) figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, începând cu 2 noiembrie 1940.
De asemenea, din certificatul de naştere seria Ng nr. 386553 rezultă că reclamantul s-a născut la data de 30 martie 1941, în localitatea Cordău, din părinţii I.F. şi I.E.
Cât priveşte declaraţiile martorilor, nu poate fi trasă concluzia că acestea sunt contradictorii actului eliberat de Arhivele Statului, atâta vreme, cât din conţinutul lor rezultă că reclamantul s-a refugiat din cauza autorităţilor maghiare, din localitatea Cordău (cedată Ungariei şi în care acesta s-a născut), în localitatea Sumugiu.
Rezultă, aşadar, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 208/CA/2005 -PI din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5603/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5605/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
