ICCJ. Decizia nr. 5606/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5606/2005
Dosar nr. 2554/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 11636 din 25 martie 2005, emisă de aceasta şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut în Braşov, localitate în care au fost nevoiţi, din motive de persecuţie etnică, să se refugieze părinţii săi, până în 1946, când s-au întors în Oradea.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 201/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 11636 din 25 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 3 decembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în cauză, s-a dovedit că părinţii reclamantului s-au refugiat din motive etnice, precum şi faptul că acesta s-a născut în localitatea şi perioada de refugiu a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săi, şi ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat din motive etnice, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. A mai susţinut că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind aceea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susţine că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinţilor, pentru că este evident că şi minorul a avut de îndurat aceleaşi suferinţe şi neajunsuri, ca şi părinţii săi, obligaţi să îşi părăsească domiciliul.
Cum din tabelul nominal al refugiaţilor din Braşov rezultă că tatăl reclamantului, împreună cu familia, s-a refugiat, din motive etnice, în Braşov, lucrând la Fabrica „Farola" în perioada 7 octombrie 1940 - 31 ianuarie 1946, când s-a întors în Oradea şi cum din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la data de 3 decembrie 1942, în Braşov (localitatea de refugiu a părinţilor săi), rezultă că are calitatea de refugiat şi pe cale de consecinţă, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 201/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5605/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5607/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
