ICCJ. Decizia nr. 5610/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5610/2005
Dosar nr. 2768/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta H.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1471 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu toate că mama sa, împreună cu părinţii săi, a fost strămutată din comuna Vetrina, judeţul Durostor - Bulgaria, în comuna Ciocăneşti, judeţul Ialomiţa, urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, ulterior născându-se şi reclamanta (la 26 martie 1944).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1062 din 1 iunie 2005, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 1471 din 15 ianuarie 2004. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 martie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde acesteia, drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece a suferit aceleaşi privaţiuni, ca şi părinţii săi, în urma strămutării acestora din localitatea de domiciliu, retrocedată Bulgariei, în urma Tratatului de la Craiova din anul 1940, în România.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că sintagma „concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate" se referă la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care, în perioada menţionată (septembrie 1940 - martie 1945), a avut de suferit persecuţii din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, sau refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral".
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii, persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinţi, consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
Cât priveşte intervalul de 300 de zile de la începerea refugiului, la care face referire recurenta în motivele de recurs, acesta nu este aplicabil în litigiu de faţă, ci doar în materie de succesiuni.
Din actele depuse la dosar, respectiv declaraţiile notariale de ale martorilor P.A. şi C.V., rezultă că reclamanta a fost strămutată, împreună cu familia sa, din septembrie 1940, din Bulgaria, în România.
Mama reclamantei, S., figura în situaţia privind averea imobiliară a numitului S.E., iar reclamanta a făcut dovada că este fiica acesteia, născută la data de 26 martie 1944.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1062 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5609/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5611/2005. Contencios → |
|---|
