ICCJ. Decizia nr. 5611/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5611/2005
Dosar nr. 2624/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 decembrie 2004, la Tribunalul Brăila, reclamanţii B.V., I.M., M.F., Z.N., P.P.G., V.L.D., T.R., A.M., C.G., T.M. şi P.T. au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani reţinute în mod nelegal pe perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincţia „Meritul judiciar", aplicarea coeficientului de inflaţie defalcat pe fiecare lună şi a dobânzii legale prevăzute de Codul de procedură fiscală, până la stingerea definitivă a datoriilor.
Prin sentinţa civilă nr. 61 din 9 februarie 2005, Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că sunt incidente normele de competenţă materială cuprinse în art. 42 alin. (2) din OUG nr. 177/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1248 din 27 iunie 2005, prin care a respins acţiunea, ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanţii nu au îndeplinit procedura administrativă prealabilă, prevăzută imperativ, atât în Legea nr. 29/1990, cât şi în OUG nr. 177/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Brăila.
Recurentul a susţinut că obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie un raport juridic de muncă, pentru că reducerea de impozit pe venit decurge din Legea nr. 92/1992, ca lege specială, ceea ce determină competenţa instanţei de dreptul muncii.
Recurentul a învederat că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Codului de procedură fiscală şi nici prevederile art. 42 din OUG nr. 177/2002, astfel că instanţa de fond trebuia să constate că tribunalul, ca instanţă specializată pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, este competent să judece pricina şi în acest sens urma, să învestească Tribunalul Brăila.
Recursul este întemeiat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:
Acţiunea formulată de reclamanţi are ca obiect obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale provenite din reducerea cotei procentuale a impozitului pe venit prevăzută de Legea nr. 92/1992.
Cum drepturile solicitate sunt de natură salarială şi nu s-a contestat modul lor de calcul, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990 sau cele ale OUG nr. 177/2002, cu atât mai mult, cu cât acţiunea a fost formulată pentru acordarea drepturilor respective, cu începere de la 1 iulie 2002, anterior datei la care a intrat în vigoare acest ultim act normativ.
În consecinţă, faţă de obiectul acţiunii, instanţa de fond a apreciat greşit că este competentă material să judece pricina şi hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a tribunalului, prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., pentru judecarea litigiilor în materia conflictelor de muncă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare în primă instanţă, la Tribunalul Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1248 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Brăila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5610/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5612/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
