ICCJ. Decizia nr. 5809/2005. Contencios. Anulare Ordin A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5809/2005
Dosar nr. 7551/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 mai 2004, reclamantul I.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 181 din 19 aprilie 2004, emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi prin care a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă".
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat nu a fost motivat în fapt, pentru că nu a fost descrisă abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionat în baza art. 63 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 93 din 28 iunie 2004, prin care a admis acţiunea şi a anulat Ordinul nr. 181 din 19 aprilie 2004, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ordinul de sancţionare a reclamantului nu sunt detaliate faptele considerate ca fiind abateri disciplinare şi simpla trimitere la nota de prezentare întocmită de Serviciul Inspecţie şi Control, nu suplineşte lipsa elementelor obligatorii, prevăzute de art. 268 C. muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, printre care şi descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Regională Vamală Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că din punct de vedere gradual şi al scopului urmărit, sancţiunea „mustrare scrisă" prevăzută în Legea nr. 188/1999, poate fi asimilată sancţiunii avertismentului scris, reglementată de art. 264 alin. (1) lit. a) C. muncii, pentru care art. 267 alin. (1) din acelaşi cod a prevăzut că nu este obligatorie efectuarea unei cercetări disciplinare. Faţă de aceste dispoziţii legale, recurenta a arătat că ordinul de sancţionare a intimatului este legal şi temeinic, fiind întocmit după cercetarea disciplinară prealabilă, în cursul căreia, intimatul a avut posibilitatea să formuleze apărări în legătură cu deficienţele contestate în activitatea sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente.
Ordinul nr. 181 din 19 aprilie 2004, prin care Autoritatea Naţională a Vămilor a dispus sancţionarea intimatului I.C., cu mustrare scrisă, conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, s-a întemeiat pe Nota de prezentare nr. 14359/2 din 7 aprilie 2004, în care Serviciul Verificări Interne a constatat încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice de şef serviciu la Serviciul Supraveghere Vamală şi Luptă Împotriva Fraudelor Vamale, din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi.
În cuprinsul notei de prezentare s-a propus sancţionarea disciplinară a intimatului, motivat pe faptul că, în perioada 1 octombrie 2003 - 17 februarie 2004, nu a organizat şi nu a controlat periodic activitatea serviciului în privinţa aplicării corecte a legislaţiei vamale, constatându-se deficienţele descrise în procesul-verbal de control nr. 14359/5763 din 18 martie 2004.
Intimatul a avut cunoştinţă de aceste deficienţe reţinute în activitatea sa şi că faptele respective constituie abateri disciplinare conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, aşa după cum rezultă din nota explicativă dată la 5 aprilie 2004, cu ocazia cercetării prealabile a faptei săvârşite. De asemenea, intimatul a avut cunoştinţă de obligaţiile specifice funcţiei publice deţinute, prin semnarea fişei postului la data de 10 ianuarie 2003.
În atare situaţie, instanţa de fond a constatat greşit nelegalitatea ordinului de sancţionare, considerând că nu a fost motivat în fapt prin descrierea abaterii disciplinare săvârşită de intimat. Actul administrativ de sancţionare a intimatului îndeplineşte cerinţa legală a motivării în fapt, deoarece a fost descrisă abaterea disciplinară săvârşită şi prin fundamentarea sa pe Nota de prezentare nr. 14359/2 din 7 aprilie 2004, au fost indicate deficienţele concrete constatate în activitatea funcţionarului public, care au justificat legal aplicarea unei sancţiuni disciplinare.
În consecinţă, ordinul contestat în cauză a fost legal întocmit şi nu este întemeiat motivul de nelegalitate invocat prin acţiune cu privire la elementele de fapt avute în vedere la stabilirea răspunderii disciplinare a intimatului.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi în fond, va respinge acţiunea formulată de I.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 93 din 28 iunie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de I.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5808/2005. Contencios. Anulare ordin de... | ICCJ. Decizia nr. 5811/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
