ICCJ. Decizia nr. 5812/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309 / 2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5812/2005
Dosar nr. 1600/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 17 februarie 2004, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8297 din 13 noiembrie 2003, prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că în perioada 8 martie 1951 - 17 martie 1954, a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, dar pârâta i-a respins solicitarea, sub motivaţia că nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de actul normativ menţionat.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 143 din 8 aprilie 2005, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 8297 din 13 noiembrie 2003, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 martie 1951 - 17 martie 1954, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile prezentate de reclamant - livretul militar seria Dr nr. 043658 şi fişa de evidenţă pusă la dispoziţie de U.M. 02405 Piteşti, rezultă că pe perioada îndeplinirii stagiului militar, reclamantul a îndeplinit funcţii de personal auxiliar, iar la specialitatea militară s-a făcut menţiunea „bun pentru serviciul combatant neinstruit".
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că în perioada îndeplinirii serviciului militar, reclamantul nu a avut calitatea de soldat în armată şi a fost folosit la muncă.
Instanţa de fond a concluzionat că precaritatea evidenţelor nu poate constitui cauză de pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002, care se constituie într-un regim reparator pentru cei care, din diferite motive, în perioada în care trebuiau să îndeplinească stagiul militar, au fost supuşi la muncă forţată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este greşită, deoarece perioada de stagiu militar, recunoscută ca intrând sub incidenţa Legii nr. 309/2002, nu a fost îndeplinită în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, ci în U.M. 03482.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada menţionată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menţionat se face, potrivit art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare şi din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Pentru a putea beneficia de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1. să fie cetăţean român;
2. să fi efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii;
3. perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1951 - 1960.
Materialul probator administrat în cauză - livretul militar şi fişa de evidenţă militară evidenţiază, însă, o altă situaţie de fapt. Astfel, deşi instanţa de fond reţine că pe timpul serviciului militar, reclamantul a fost utilizat ca „mână de lucru", această menţiune nu apare în mod expres în copia livretului militar depus la dosar, unde se specifică faptul că reclamantul nu a fost instruit, această înregistrare fiind ulterior barată.
Recurentul nu a prezentat nici un alt mijloc de probă din care să rezulte că a îndeplinit serviciul militar în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, condiţie esenţială pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, urmând a fi casată, iar pe fond a se dispune respingerea acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 143 din 8 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de C.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5811/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5813/2005. Contencios → |
|---|
