ICCJ. Decizia nr. 5813/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5813/2005
Dosar nr. 1610/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 ianuarie 2004 şi precizată prin cererea depusă la 4 iunie 2004, reclamantul C.N.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, SC A. SA Filiaşi, SC M.C. SRL Filiaşi şi D.I., să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 1000 din 5 mai 1994, eliberat de ministerul-pârât, pentru SC A. SA.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actul administrativ contestat i-a fost vătămat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha, situat în comuna Brădeşti, pct. T.Ş.R., teren care a aparţinut mamei sale, C.P., conform Registrului agricol 1959 - 1963.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, prin sentinţa nr. 98 din 11 martie 2005, cu motivarea că actul contestat a fost eliberat cu respectarea Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 834/1991, pentru terenul aflat în administrarea directă a SC A. SA, a cărei succesoare este pârâta SC A.G. SA. De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că pentru terenul respectiv, reclamantului nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate şi nu i-a fost eliberat titlul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că este greşită concluzia instanţei de fond, privind existenţa în patrimoniul SC A. SA, a dreptului de administrare asupra terenului, deşi nu au fost depuse la dosar, înscrisuri doveditoare şi nu s-au solicitat relaţii de la Consiliul Judeţean Dolj şi de la Oficiul de cadastru şi Organizare a Teritoriului Dolj.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată soluţia instanţei de fond, de a respinge obiecţiunile formulate la raportul de expertiză şi s-a arătat că acestea erau întemeiate, în condiţiile în care expertul nu a procedat la identificarea terenului.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Recurentul a susţinut neîntemeiat că în cauză se impunea suplimentarea probei cu înscrisuri, pentru a se verifica dacă terenul în suprafaţă de 0,50 ha, s-a aflat în patrimoniul SC A. SA şi dacă a fost deţinut în administrare directă.
Cu ocazia judecării cauzei la instanţa de fond, recurentul-reclamant nu a solicitat comunicarea documentaţiei de la Consiliul Judeţean Dolj sau de la Oficiul Judeţean de Cadastru şi Organizare a Teritoriului. Instanţa de fond a avut în vedere că prin acţiune s-a confirmat deţinerea terenului de către SC A. SA şi existenţa acestuia în patrimoniul societăţii, anterior eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În consecinţă, concluzia instanţei de fond, privind respectarea Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 834/1991, este rezultatul aprecierii tuturor probelor administrate în cauză.
Susţinerea din recurs privind respingerea greşită a obiecţiunilor la raportul de expertiză, este, de asemenea, nefondată.
Instanţa de fond s-a pronunţat corect asupra acestei probe şi a constatat că nu este necesară suplimentarea raportului, întrucât recurentului-reclamant nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991, pentru terenul în suprafaţă de 0,50 ha în pct. T.Ş.R. De altfel, recurentul-reclamant a recunoscut prin acţiune că terenul respectiv nu a fost inclus în titlul de proprietate eliberat la 3 aprilie 1997, pe numele mamei sale, deşi s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Concluzia din raportul de expertiză, că nu a fost identificat terenul, a vizat numai terenul care a aparţinut autoarei recurentului-reclamant, şi nu terenul pentru care a fost eliberat actul de proprietate contestat în cauză.
Cum prezenta cauză nu are ca obiect Legea nr. 18/1991, instanţa de fond s-a pronunţat în limitele competenţei materiale şi ale învestirii sale, prin acţiune, asupra legalităţii actului de proprietate contestat. În atare situaţie, recurentul a susţinut neîntemeiat că era necesară completarea expertizei de specialitate.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.N. împotriva sentinţei nr. 98 din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5812/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5814/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
