ICCJ. Decizia nr. 5816/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5816/2005
Dosar nr. 2404/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2005, la Tribunalul Cluj, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, anularea deciziei de impunere anuală din 16 septembrie 2004 şi a deciziei nr. 278 din 27 decembrie 2004, prin care i s-a respins contestaţia.
La data de 11 februarie 2005, reclamantul a invocat în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1561/2004, cu privire la aprobarea pct. 1 din Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 6 din 23 septembrie 2004, întrucât adaugă la textul art. 65 alin. (5) din OG nr. 7/2001, privind impozitul pe venit.
Prin încheierea nr. 102 din 4 martie 2005, Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ, a dispus suspendarea judecăţii şi sesizarea Curţii de Apel Cluj, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1561/2004.
Excepţia invocată de reclamant a fost admisă de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 361 din 31 mai 2005, prin care a constatat nelegalitatea parţială a Ordinului nr. 1561/2004, cu privire la aprobarea pct. 1 al deciziei nr. 6/2004 a Comisiei Fiscale Centrale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 65 alin. (5) din OG nr. 7/2001, pentru construcţiile de locuinţă proprietate personală se acordă o reducere a impozitului pe venit de 20% din valoarea materialelor folosite, exceptând persoanele care construiesc prin Agenţia Naţională de Locuinţe sau cei care beneficiază de alte facilităţi fiscale.
Prin Ordinul nr. 1561/2004 s-a realizat o adăugare la textul art. 65 alin. (5) din OG nr. 7/2001, instituindu-se şi o altă excepţie de la beneficiul acelei reduceri, respectiv persoanele fizice care, în cursul anului 2003, au extins pe verticală şi/sau pe orizontală, o construcţie existentă.
Instanţa a mai reţinut că Decizia Comisiei Centrale Fiscale a fost emisă după intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2004, a Codului fiscal, care a abrogat OG nr. 7/2001, privind impozitul pe venit.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj, invocând aplicarea greşită a legii.
Astfel, pârâţii au arătat că Decizia contestată nu adaugă la lege, ci doar dă textului art. 65 alin. (5) din OG nr. 7/2001, eficienţă legislativă. Nu se poate susţine că s-a adăugat o nouă excepţie de la acordarea facilităţilor, prin decizie explicitându-se doar întinderea sferei de cuprindere a ordonanţei privind impozitul pe venit, raportat la situaţiile întâlnite în concret, în practică.
Cât priveşte susţinerea că s-ar fi adăugat la un act normativ abrogat, pârâţii au arătat că, potrivit competenţei stabilite prin Ordinul nr. 1033/2004, Comisia Fiscală Centrală a emis reglementări pentru aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la impozitul pe venit aferent anului 2001, când era în vigoare OG nr. 7/2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica cuprinsă în cel de-al doilea motiv de recurs apare ca fondată, instanţa de fond reţinând în mod greşit că autoritatea emitentă a deciziei aprobate prin Ordinul nr. 1561/2004, nu ar avea competenţa de a emite decizii de aplicare a unor dispoziţii legale abrogate prin intrarea în vigoare a Codului fiscal.
Comisia Centrală Fiscală de la nivelul Ministerului Finanţelor Publice a fost constituită pentru aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu dispoziţiile actelor normative care reglementau T.V.A., impozitul pe profit, accizele, impunerea unor venituri realizate în România de persoane fizice şi juridice nerezidente şi impozitul pe venit, înainte de intrarea în vigoare a Codului fiscal.
Nu este, însă, întemeiată critica privind concordanţa pct. 1 din Decizia nr. 6 din 23 septembrie 2004, a Comisiei Fiscale Centrale, cu prevederile art. 65 alin. (5) din OG nr. 7/2001, privind impozitul pe venit, instanţa de fond reţinând corect că soluţia adoptată adaugă la lege.
Potrivit acestui text de lege, pentru construcţiile de locuinţe proprietate personală se acordă o reducere a impozitului pe venit în cuantum de 20% din valoarea materialelor folosite. Se exceptează de la prevederile acestui alineat, cei care construiesc locuinţe prin Agenţia Naţională de Locuinţe sau beneficiază de alte facilităţi prevăzute de lege.
La pct. 1 din Decizia nr. 6/2004 se prevede că persoanele fizice care, în cursul anului 2003, în baza autorizaţiei de construire, au extins pe verticală şi/sau pe orizontală o construcţie existentă, nu beneficiază de prevederile alin. (5) ale art. 65 din OG nr. 7/2001.
Departe de a da eficienţă textului art. 65 alin. (5) din OG nr. 7/2001, pct. 1 din Decizia nr. 6/2004 a Comisiei Fiscale Centrale, adaugă un nou caz de exceptare de la beneficiul reducerii cu 20% a impozitului pe venit, această soluţie aprobată prin Ordinul nr. 1561/2004 fiind nelegală.
În consecinţă, Curtea reţine că excepţia de nelegalitate a fost admisă în mod justificat, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, împotriva sentinţei civile nr. 361 din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5815/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5817/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
