ICCJ. Decizia nr. 5817/2005. Contencios. Anulare act de control fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5817/2005
Dosar nr. 2473/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2004, reclamanta SC U.T.B. SA Braşov a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S. Bucureşti, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se admită acţiunea şi să se constate inexistenţa creanţei pârâtei, în sumă de 5.464.487.702 lei, reprezentând dobânzi penalităţi, majorări şi penalităţi de întârziere, calculate la creanţele bugetare, datorate pârâtei la data de 31 decembrie 2001.
Cererea a fost adresată iniţial Tribunalului Braşov, care şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Soluţia Tribunalului Braşov a fost atacată cu recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 461/R din 26 octombrie 2004, a Curţii de Apel Braşov.
Precizându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că solicită ca instanţa să constate inexistenţa unei creanţe cuprinse în ordinul comun emis în baza Legii nr. 137/2002, creanţă ce constă în dobânzi şi penalităţi de orice fel şi care s-a stins prin efectul legii.
Reclamanta a arătat că a făcut obiectul procedurilor de privatizare prevăzute de Legea nr. 137/2002 şi, potrivit art. 18 din legea menţionată, societăţile comerciale supuse procedurii de privatizare beneficiază de înlesniri la plata creanţelor bugetare. Societăţile comerciale care beneficiază de scutire parţială a obligaţiilor bugetare, restante la 31 decembrie 2001, urma să se stabilească un grafic de plată eşalonată a datoriilor, sens în care trebuiau să se emită ordine.
C.A.S. Braşov a emis certificatul de obligaţii către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate nr. 3383 din 21 martie 2002, din care rezultă că dobânzile, majorările şi penalităţile calculate la obligaţiile bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, erau în sumă de 5.464.487.702 lei.
Prin sentinţa nr. 46/F din 12 aprilie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC U.T.B. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta SC U.T.B. SA s-a privatizat în condiţiile Legii nr. 137/2002.
La data de 10 iulie 2002, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. CBV/17 din 18 septembrie 2002, iar transferul dreptului de proprietate s-a făcut la 7 octombrie 2002.
Prin Ordinul comun nr. 32 din 23 aprilie 2003, semnat de A.P.A.P.S. şi C.N.A.S. i s-au acordat reclamantei SC U.T.B. SA Braşov, înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit acestui ordin comun s-a eşalonat la plată pe perioada de 5 ani, cu perioada de graţie de 6 luni, cuprinsă în graficul de eşalonare, o sumă de 12.240.042.839 lei, sumă compusă din contribuţii angajator, contribuţii asigurat, dobânzi aferente, penalităţi de întârziere şi penalităţi stopaj la sursă.
La art. 1 pct. 2 din ordinul comun se prevede că „se amână la plată până la ultimul termen de plată din eşalonările acordate conform cu alin. (1.1), în vederea scutirii, suma de 5.401.790.297 lei, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente contribuţiei datorate de angajatori aferente obligaţiilor la bugetul Fondului unic naţional de asigurări sociale de sănătate, datorate la 31 decembrie 2001, actualizate şi rămase neachitate la data transferului de proprietate - 7 octombrie 2002".
Tot în acest ordin comun se arată că fac obiectul înlesnirilor la plată, sumele cuprinse în certificatul de obligaţii către bugetul Fondului naţional nr. 3383 din 21 martie 2003, eliberat de C.A.S. Braşov.
Conform clauzelor exprese cuprinse în acest ordin, rezultă că înlesnirile la plată acordate în beneficiul reclamantei sunt anulate, în cazul în care aceasta nu-şi îndeplineşte obligaţiile şi că, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni se desfiinţează din vina cumpărătorului, pentru acest motiv.
Din analiza art. 18 din Legea nr. 137/2002, instanţa de fond a reţinut că se scutesc la plata majorărilor şi penalităţile de întârziere aferente obligaţiilor bugetare, dar în acest sens trebuie observat că scutirea la plată a acestor majorări şi penalităţi operează efectiv doar după ce societatea comercială datornică a respectat acele grafice de eşalonare, achitând la scadenţă sumele stabilite prin graficul la ordinul comun.
Faptul că în art. 18 se arată că se scutesc la plată penalităţile, dobânzile şi majorările aferente creanţei bugetare calculate şi restante la 31 decembrie 2001, nu înseamnă că această scutire operează independent de vreo obligaţie ce trebuie executată de partea în favoarea căreia s-a făcut eşalonarea la plată a obligaţiilor bugetare, deoarece eşalonarea la plată pe perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni, s-a făcut tocmai prin încheierea ordinului comun, iar potrivit art. 18 alin. (6) rezultă că înlesnirile la plată prevăzute în alin. (1), (2) şi (3) din acest articol îşi pierd valabilitatea, în cazul în care societatea comercială nu îşi execută obligaţiile bugetare curente ale fiecărui an fiscal, cu termene scadente începând cu întâi a lunii următoare a intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002.
Instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că a achitat la termene scadente sau la sfârşitul anului fiscal, aceste obligaţii, conform graficului de eşalonare, ba mai mult, nici nu a pomenit de vreo plată efectuată către bugetul de asigurări sociale, deşi contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în 18 septembrie 2002, transferul dreptului de proprietate s-a făcut în 7 octombrie 2002, iar ordinul comun a fost semnat în 23 aprilie 2003.
Câtă vreme nu s-a făcut nici o dovadă a respectării întocmai a termenelor de achitare a datoriei sale, nu se pune problema existenţei unei scutiri efective la plata dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor cuprinse în certificatul de obligaţii către bugetul de asigurări sociale de sănătate nr. 3383 din 21 martie 2003, în sumă de 5.464.487.702 lei şi cu atât mai mult, că această scutire ar opera efectiv conform clauzei cuprinse la art. 1 pct. 1.2.
Faptul prevăzut expres la art. 2 din Legea nr. 191/2004, în sensul că sumele ce reprezintă dobânzi şi penalităţi aferente obligaţiilor bugetare, cuprinse în ordinele comune de acordare a înlesnirilor la plată, „sunt scutite de plată", nu contravine dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 137/2002 şi nici art. 249 şi 252 din HG nr. 577/2002, deoarece toate aceste texte de lege trebuie interpretate în strânsă legătură şi în sensul că art. 2 din Legea nr. 191/2004, de scutire la plata acestor datorii, îşi produce efectele juridice, în condiţiile prevăzute de ordinul comun, de acordare a înlesnirilor la plată.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză, Ordinul comun nr. 32 din 23 aprilie 2003, de înlesnire la plată în favoarea reclamantei, şi-a pierdut valabilitatea, întrucât reclamanta se află în una din situaţiile prevăzute de art. 2 pct. 2.1 - 2.4 din ordinul menţionat, aceasta neîndeplinindu-şi obligaţiile cuprinse în grafic şi nerespectând clauzele din ordinul comun, ceea ce atrage anularea înlesnirilor acordate de A.P.A.P.S. şi C.N.A.S. Bucureşti.
S-a concluzionat că atâta timp, cât reclamanta nu a făcut nici o dovadă că a respectat clauzele cuprinse la art. 2 şi 3, că a achitat ratele din debitul restant, înlesnirea la plată nu este valabilă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs, reclamanta SC U.T.B. SA Braşov.
Motivele recursului declarat sunt următoarele:
- se ridică excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond, considerându-se că instanţa competentă ar fi tribunalul, şi nu curtea de apel;
- acţiunea formulată nu este una în contencios administrativ, ci una prin care se pretinde constatarea stingerii unei datorii prin efectul legii;
- aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia reclamanta este îndreptăţită la scutirea de plata sumelor de bani reprezentând dobânzi şi penalităţi de orice fel, dar condiţionat de plata eşalonată a debitelor bugetare, este greşită, neregăsindu-se în lege;
- recurenta a achitat debitele bugetare, potrivit ordinului comun, până la momentul sesizării instanţei de judecată.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de privatizare beneficiază de înlesniri de plată cu privire la obligaţiile bugetare restante datorate Fondului de asigurări sociale de sănătate, după cum urmează:
a) eşalonarea la plată a obligaţiilor bugetare restante reprezentând contribuţia la Fondul de asigurări sociale de sănătate, pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni, cuprinsă în perioada de eşalonare;
b) scutirea la plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a).
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol de lege, stabilirea graficului de eşalonare la plată şi precizarea sumelor reprezentând majorări de întârziere şi penalităţi pentru obligaţiile prevăzute la alin. (2), se face prin ordin al preşedintelui C.N.A.S.
Înlesnirile menţionate îşi pierd valabilitatea, în situaţia în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, precum şi în situaţia în care societatea comercială nu îşi achită obligaţiile bugetare curente ale fiecărui an fiscal, cu termene scadente începând cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a legii menţionate.
Legea nr. 137/2002 mai prevede că în cazul în care societatea comercială nu achită la scadenţă obligaţiile bugetare, poate efectua plata acestora în cel mult 90 de zile, împreună cu majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente, dar nu mai târziu de data de 20 decembrie a fiecărui an fiscal.
În cauză, se observă că, deşi recurenta susţine în motivele de recurs că face dovada plăţii debitelor bugetare „întocmai şi la timp, potrivit ordinului comun, până la momentul sesizării instanţei de judecată", aceste aspecte nu au fost clarificate de instanţa de fond.
Ordinul comun nr. 32/200/2003 al A.P.A.P.S. şi al C.N.A.S., prevede la art. 2 pct. 2.3, că înlesnirile la plată îşi pierd valabilitatea, dacă societatea comercială nu respectă condiţiile şi termenele în care s-au aprobat înlesnirile, precum şi graficele întocmite. Totodată, se prevede că această situaţie atrage anularea înlesnirilor, începerea sau continuarea după caza a executării silite pentru întreaga sumă neplătită şi obligaţia de plată a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, calculate de la data la care termenele şi/sau condiţiile nu au fost respectate.
Pentru a putea analiza în ce măsură reclamanta îndeplinea condiţiile legale, spre a beneficia de înlesnirile şi scutirile de plată prevăzute de lege, era necesar să fie analizate în concret, atât efectuarea plăţilor către bugetul asigurărilor sociale, cât şi respectarea graficului de eşalonare stabilit prin Ordinul comun nr. 32/2003.
Clasificarea acestor aspecte ar fi permis analizarea susţinerilor părţilor referitoare la acţiunea dedusă judecăţii.
Urmează a se dispune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei,spre rejudecare, aceleiaşi instanţe
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC U.T.B. Braşov împotriva sentinţei nr. 46/F din 12 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5816/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5818/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
