ICCJ. Decizia nr. 5822/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5822/2005
Dosar nr. 2805/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 7 iunie 2005, reclamanta Ş.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, să se dispună anularea hotărârii nr. 9593 din 17 mai 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000, deşi a făcut dovada că s-a născut la data de 26 iunie 1943, în localitatea Valea Lungă, judeţul Alba, unde părinţii săi se refugiaseră ca urmare a cedării Ardealului de Nord, după Dictatul de la Viena.
Prin sentinţa civilă nr. 226/PI din 18 iulie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9593 din 17 mai 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este greşită, deoarece la data strămutării tatălui său - 12 noiembrie 1940, reclamanta nu era nici măcar concepută, fiind născută la un interval de 31 luni de la această dată. Recurenta invocă Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 şi pe cele cu nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu ori concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate, dacă naşterea s-a produs într-un interval de 300 de zile de la data începerii perioadei de strămutare, cunoscut fiind că, potrivit Codului familiei, perioada legală de concepţie a copilului este cuprinsă între a 180-a şi a 300-a zi de dinaintea naşterii copilului. Recurenta Casa Judeţeană de Pensii Timiş susţine că intimata-reclamantă ar fi putut beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, numai în situaţia în care s-ar fi născut până cel mult în a 300-a zi de la strămutarea tatălui său şi nu după aproximativ 930 zile, cum s-a întâmplat în fapt.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei menţionate rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi aceea care a îndurat persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra ei.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care tatăl său s-a refugiat din localitatea de domiciliu.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi, pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 226/PI din 18 iulie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5819/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5826/2005. Contencios. Recurs la declinare de... → |
|---|
