ICCJ. Decizia nr. 5827/2005. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5827/2005
Dosar nr. 2841/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 decembrie 2004, reclamanţii F.D., S.G. şi P.C. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, secţia parchetelor militare, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani reţinute în mod ilegal, în perioada 1 august 2002 - la zi, rezultate din neaplicarea cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată fiecăruia, prin distincţia „Meritul judiciar"; aplicarea coeficientului de inflaţie, defalcat pe fiecare lună, de la data reţinerii şi până la achitare, precum şi a dobânzii legale; obligarea Ministerului Finanţelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plăţii, aşa cum au fost menţionate.
Prin încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând, ca incidente în cauză, dispoziţiile art. 42 pct. 1 şi 2 din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1012 din 27 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţi, considerând că aceştia nu au parcurs procedura prealabilă sesizării instanţei, prevăzută de art. 42 alin. (1) din OUG nr. 177/2002.
Împotriva încheierii din 1 aprilie 2005 şi a sentinţei nr. 1012/2005, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârilor menţionate care, în opinia sa, au fost date cu încălcarea competenţei altei instanţe.
În acest sens, s-a motivat că obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie restituirea unor sume de bani reţinute cu titlu de impozit în mod greşit faţă de beneficiul reducerii de impozit, drept ce decurge dintr-o lege specială - Legea nr. 92/1992, şi nu din norme fiscale derivând din codul fiscal sau OUG nr. 177/2002.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.
Acţiunea reclamanţilor are ca obiect restituirea unor sume de bani reţinute cu titlu de impozit pe perioada 1 august 2002 - la zi, prin neaplicarea cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109 alin. (1) Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincţiile intitulate „Meritul judiciar".
Ca atare, este evident că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 42 din OUG nr. 177/2002, întrucât reclamanţii nu contestă stabilirea unor drepturi salariale în înţelesul şi sensul normei legale menţionate, ci faptul că impozitul le-a fost reţinut în limita cotelor prevăzute de legea specială.
De altfel, de reţinut este şi faptul că parte din sumele de bani a căror restituire se solicită, privesc o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002.
Astfel fiind, cum raportul juridic dedus judecăţii nu este un raport de drept fiscal, în cauză nefiind contestată o decizie de impunere în sensul Codului de procedură fiscală, ci un raport de muncă, chiar dacă nu se întemeiază pe un contract individual de muncă, suma rezultată din reducerea cotei procentuale a impozitului pe venit fiind un adaos la salariu, asemănător celorlalte sporuri, urmează a se reţine ca fiind incidente dispoziţiile dreptului comun, competenţa de soluţionare fiind cea stabilită de art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., coroborat cu art. 286 C. muncii.
Văzând şi dispoziţiile art. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 1 aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 743/2005 şi a sentinţei civile nr. 1012 din 27 mai 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bacău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5826/2005. Contencios. Recurs la declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 5828/2005. Contencios. Suspendare act... → |
|---|
