ICCJ. Decizia nr. 5828/2005. Contencios. Suspendare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5828/2005
Dosar nr. 2864/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30 august 2005, reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând suspendarea executării hotărârii nr. 396070/3 din 26 august 2005, prin care C.A.J.N. a dispus suspendarea pe o perioadă de 30 de zile, a activităţii societăţii de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou, în incinta Hotelului M.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prin sentinţa civilă nr. 1411 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării hotărârii, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt îndeplinite, pe de o parte, existând o vădită disproporţie între pericolul redus al contravenţiilor reţinute şi gravitatea sancţiunii, iar, pe de o altă parte, s-ar crea pagube materiale concrete, imposibil de recuperat sau de înlăturat pentru reclamantă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că sancţiunea aplicată are suport legal, fiind prevăzută de HG nr. 251/1990 şi este şi întemeiată, în raport cu încălcarea de către societate, a unor dispoziţii privind exploatarea jocurilor de noroc de tip cazinou.
Cât priveşte dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se regăsesc cerinţele textului sus-menţionat, sancţiunea fiind consecinţa directă a nerespectării condiţiilor reglementate de HG nr. 251/1999, referitoare la autorizarea, organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul.
În cauză, s-a înregistrat chiar acţiunea de fond, vizând anularea hotărârii a cărei suspendare s-a solicitat (dosar nr. 2947/2005), iar motivarea instanţei privind temeinicia cererii este corectă, pe de o parte existând îndoieli asupra legalităţii actului contestat, iar pe de altă parte rezultând iminenţa pagubei ce s-ar putea cauza societăţii.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 1411 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5827/2005. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5830/2005. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
