ICCJ. Decizia nr. 5902/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin actul administrativ emis de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Galați, la data de 1 aprilie 2004, numitului M.I. i-a fost suspendat dreptul de folosire a pașaportului pe o durată de 5 ani, pentru returnarea sa din Spania, în temeiul art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997.
Contestația administrativă a sus-numitului a fost admisă în parte de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care a hotărât reducerea perioadei de suspendare la 3 ani (până la 1 aprilie 2007).
împotriva acestui act administrativ a formulat în termen, plângere, contestatorul, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 1092 din 25 august 2004, la Curtea de Apel Galați.
Prin sentința civilă nr. 228 din 22 noiembrie 2004 a fost admisă în parte cererea, dispunându-se reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul la un an (până la 1 aprilie 2005).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, deși măsura s-a dispus în mod legal, durata suspendării apare ca fiind excesivă, reclamantul aflându-se în cea mai puțină gravă dintre situațiile prevăzute de lege.
împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, recursul de față, intimata Direcția Generală de Pașapoarte București, cererea fiind legal timbrată.
în motivare, se arată că intimatul-reclamant a fost returnat în mod repetat din străinătate, în baza acordurilor de readmise încheiate de România, cu statele respective, astfel încât la stabilirea duratei de 5 ani de aplicare a suspendării s-a avut în vedere acest lucru, precum și motivul pentru care reclamantul a fost returnat: șederea ilegală pe teritoriul acelor state.
Susține recurenta că s-a ținut seama și de contextul în care migrația ilegală este de natură să greveze eforturile României de integrare europeană și să genereze riscul reintroducerii obligativității vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în spațiul Schengen, aspecte considerate în mod greșit ca nerelevante de către instanța de fond.
Recursul se fondează.
Din înscrisurile depuse în cauză de către recurentă, la prima instanță, rezultă că individualizarea sancțiunii suspendării s-a făcut corect, dat fiind antecedentele contestatorului (returnat în mod repetat și cercetat penal pentru falsificarea pașaportului). Contestația administrativă a fost admisă în parte și durata suspendării a fost redusă de la 5 ani, la 3 ani, ceea ce, în raport cu circumstanțele personale ale contestatorului, reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii. Aceleași circumstanțe nu justifică, însă, reducerea sancțiunii la minimum legal prevăzut de O.G. nr. 65/1997, de către instanța de fond.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost modificată în tot sentința, iar în fond a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5905/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5900/2005. contencios → |
|---|
