ICCJ. Decizia nr. 5909/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani, județul Vrancea, sub nr. 8581/2004, petenta SC D.T. SRL Focșani a formulat plângere împotriva răspunsului primit de la C.N.A. București, cu nr. 16496 din 13 octombrie 2004.
S-a motivat plângerea, prin aceea că la 4 iunie 2004 s-a primit decizia nr. 211 din 3 iunie 2004, a C.N.A. București, prin care s-a aplicat societății, o amendă de 50 milioane lei, pentru contravenția prevăzută de art. 50, coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, deoarece s-ar fi difuzat în localitatea Soveja, un serviciu de program, fără a deține licență audiovizuală și decizie de autorizare.
Reținând că actul contestat de petentă este de fapt decizia nr. 211 din 3 iunie 2004, a C.N.A., prin care a fost sancționat cu 50 milioane lei amendă, Judecătoria Focșani a admis excepția de necompetentă materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. 287/2005 și în urma analizării probatoriilor administrate în cauză, s-a pronunțat sentința civilă nr. 37 din 5 mai 2005, de către secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC D.T. SRL Focșani și s-a anulat decizia nr. 211 din 3 iunie 2004, emisă de autoritatea pârâtă C.N.A. București, exonerând pe reclamantă de plata amenzii de 50 milioane lei.
Excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamantă, invocată de pârâtă, a fost respinsă de prima instanță, reținând că, potrivit art. 93 din Legea nr. 504/2002, a audiovizualului, actele C.N.A. pot fi atacate în contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.
în speță, reclamanta a primit răspunsul C.N.A. la reclamația formulată, cel mai devreme la data de 13 octombrie 2004 și a formulat acțiunea în justiție, la 1 noiembrie 2004, deci în interiorul celor 30 zile prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, s-a reținut de instanța de fond, că măsura de amendare a reclamantei nu este justificată, ancheta prealabilă efectuată de autoritatea pârâtă nefiind edificatoare, sancțiunea fiind aplicată numai în temeiul sesizării unui partid aflat în lupta electorală.
Pe de altă parte, s-a reținut că reclamanta nu a încălcat principiul echitabilității, atâta timp, cât nu au fost prejudiciați competitorii politici, prin alte emisiuni transmise de reclamantă, iar ceilalți competitori nu au fost obstrucționați a difuza emisiuni la postul de televiziune respectiv.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul C.N.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate - inadmisibilitatea acțiunii și a lipsei de obiect, rezolvând numai excepția tardivității acțiunii pe care a respins-o ca neîntemeiată, soluție dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Dispozițiile art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, prevăd ca deciziile de sancționare emise de consiliu se atacă direct la instanța de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nerespectarea acestui termen atrăgând decăderea din dreptul de a mai putea depune actul respectiv.
Pe fondul cauzei, se critică sentința prin faptul că, deși decizia nr. 211/2004 a avut ca temei în sancționarea reclamantei, două articole din Legea audiovizualului - art. 50, coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, anularea acesteia a fost motivată de prima instanță, pe temeiul juridic al alegerilor locale, nefăcând vorbire de cele două articole care au stat la baza aplicării sancțiunii.
Sancționarea reclamantei s-a făcut pentru faptul că reclamanta nu avea dreptul, conform legii audiovizualului, să difuzeze o astfel de emisiune, nedeținând documentele necesare.
Se subliniază faptul că reclamanta a introdus acțiunea la instanță, după ce a fost înștiințată că au fost făcute demersurile legale în vederea executării silite a amenzii, fiind achitată amenda pe parcursul procesului, astfel că acțiunea formulată apare ca lipsită de obiect.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin decizia nr. 211 din 3 iunie 2004, a C.N.A. București, intimata a fost sancționată cu 50 milioane lei, deoarece în ziua de 29 mai 2004, între orele 20.30 - 21.00, a difuzat în spațiul de emisie alocat retransmisiei programului E. TV, o emisiune audiovizuală, fără a deține licența audiovizuală și decizie de autorizare vizuală, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 50 și, respectiv, 58 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Decizia de sancționare a fost comunicată reclamantei-intimate, la data de 4 iunie 2004.
Potrivit art. 93 alin. (3) din lege, actele emise în condițiile alin. (1) ale art. 93, adică în aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea dispozițiilor legii audiovizualului, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare, termenul de 15 zile nesuspendând de drept efectele acestora.
Conform acestui text de lege, reclamanta nu a atacat la instanța de contencios, decizia contestată în termenul stabilit, de 15 zile, de la comunicare, socotit de la data de 4 iunie 2004, plângerea pe care a formulat-o și a îndreptat-o greșit la Judecătoria Focșani, purtând data de 1 octombrie 2004, de înregistrare.
în condițiile în care termenul de atacare a deciziei la instanță este reglementat de legea specială, aplicabilitatea acesteia are prioritate față de legea generală a contenciosului administrativ, astfel că nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
De fapt, intimata a avut reprezentarea că a încălcat dispozițiile legii speciale cu privire la termenul de exercitare a acțiunii la instanța de contencios, pentru că plângerea inițială a formulat-o împotriva răspunsului primit de la C.N.A. București, cu nr. 16496 din 13 octombrie 2004, pentru ca ulterior, prin răspunsul la întâmpinarea făcută de pârât, să solicite admiterea acțiunii și anularea deciziei C.N.A. prin care a fost sancționată cu amendă de 50 milioane, concluzia fiind că, de la început, scopul acțiunii formulate a fost acela de anulare a deciziei de sancționare.
Așa fiind, cum excepția formulării tardive a acțiunii este întemeiată, sancțiunea neatacării în termenul și condițiile prevăzute expres de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, fiind aceea a decăderii din dreptul de a mai putea depune actul respectiv, a fost admis recursul formulat, în baza art. 312 C. proc. civ. și a fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca tardiv formulată, ceea ce face de prisos examinarea celorlalte motive de recurs formulate.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5912/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5906/2005. Contencios → |
|---|
