ICCJ. Decizia nr. 5906/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 24 martie 2005, reclamanta B.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 74/2005, prin care pârâta a dispus reîncadrarea sa cu funcția de auditor, gradul profesional asistent, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin, prin care salarizarea reclamantei să fie făcută potrivit funcției publice și gradului profesional stabilite de Legea nr. 161/2003, adică aceea de auditor superior. Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal și în carnetul de muncă, a mențiunilor corespunzătoare, restituirea diferenței dintre salariul cuvenit potrivit încadrării prevăzute de Legea nr. 161/2003 și cel acordat ca urmare a aplicării greșite a O.U.G. nr. 92/2004, precum și acordarea procentului de 20%, prevăzut pentru personalul vamal, calculat la salariile din anexele la O.U.G. nr. 92/2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația să efectueze reîncadrarea și să stabilească salarizarea funcționarilor publici până la data de 23 decembrie 2004 sau, cel mai târziu, la data de 1 ianuarie 2005, când ar fi trebuit să fie acordate salariile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004. Mai arată reclamanta că art. 6 și 7 ale O.U.G. nr. 92/2004 ar fi trebuit aplicate doar în cadrul instituțiilor publice care nu procedaseră, încă, la efectuarea reîncadrării funcționarilor publici potrivit Legii nr. 161/2003, deoarece, altfel, s-ar ajunge la modificarea gradelor profesionale, prin operarea de avansări sau retrogradări, ce contravin dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. De asemenea, se arată în motivarea acțiunii, pârâta a procedat greșit și abuziv aplicând prevederile art. 6 și 7 ale O.U.G. nr. 92/2004, tuturor funcționarilor publici, inclusiv celor ale căror raporturi de serviciu erau suspendate la acea dată, situație în care se găsea și reclamanta. Totodată, arată reclamanta, procentul de 20%, prevăzut pentru personalul vamal și calculat la salariile din anexele la O.U.G. nr. 92/2004, nu a fost acordat și auditorilor din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, deși și aceștia fac parte din "personalul vamal".
Prin sentința civilă nr. 228/CA din 10 iunie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, reținând ca fiind legal, actul administrativ contestat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 74 din 26 ianuarie 2005, emis în baza O.U.G. nr. 92/2004 și cu avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică de auditor asistent.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, "prezenta ordonanță de urgență se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare", dispoziții care denotă, apreciază instanța de fond, că actul normativ în discuție vizează pe toți funcționarii publici, inclusiv pe cei care au fost reîncadrați conform Legii nr. 161/2003, legea nefăcând distincție în acest sens.
A mai reținut instanța de fond că prevederile O.U.G. nr. 92/2004 au fost corect aplicate reclamantei, chiar dacă aceasta se afla, la data respectivă, în concediu pentru incapacitate de muncă, întrucât, potrivit art. 36 din actul normativ sus menționat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2005, "Funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care își reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit prezentei ordonanțe de urgență pentru funcția publică în care au fost reîncadrați în condițiile art. 6-8".
Cu privire la data emiterii actului atacat, respectiv 26 ianuarie 2005, instanța de fond a reținut că aceasta nu a ținut de voința emitentului, ci a fost determinată de necesitatea obținerii avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004.
împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a formulat recurs, reclamanta B.S., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că prevederile O.U.G. nr. 92/2004 vizează pe toți funcționarii publici, indiferent dacă aceștia au fost reîncadrați potrivit Legii nr. 161/2003, pe de o parte, și că nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la acordarea sporului de 20%, pe de altă parte.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea, începând din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.
Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9) din actul normativ sus menționat, s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.
De asemenea, prin art. 7 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 92/2004, s-a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și în raport cu gradele profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere.
Prin Ordinul nr. 74/2005, emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea, începând cu data de 1 ianuarie 2005, a funcționarilor publici din aparatul central al Autorității Naționale a Vămilor, în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.
Astfel, reclamanta care, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, era salarizată, la 1 noiembrie 2004, pentru funcția publică de execuție de auditor asistent, inspector de specialitate, categoria A, clasa a III-a, gradul 1, a fost reîncadrată, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, în funcția publică de execuție de auditor, clasa I, gradul profesional "asistent", treapta 1 de salarizare.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență în Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.
Cum, prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 74/2005, reîncadrarea și salarizarea reclamantei s-au realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, mai sus citat, rezultă că actul administrativ a fost emis tocmai pe baza și în executarea în concret a legii.
Că prevederile O.U.G. nr. 92/2004 sunt aplicabile tuturor funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, fără nici un fel de distincție, rezultă chiar din dispozițiile art. 2 al ordonanței de urgență în discuție, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
De asemenea, susținerea recurentei-reclamante, potrivit căreia prin ordinul contestat s-ar ajunge la modificarea gradelor profesionale, prin operarea de avansări sau retrogradări, ce contravin dispozițiilor Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, este neîntemeiată, din moment ce reîncadrarea în noile funcții s-a dispus prin lege, în speță prin O.U.G. nr. 92/2004, act normativ ale cărui prevederi nu au fost declarate neconstituționale, iar ordinul atacat este conform cu această ordonanță de urgență.
Totodată, este lipsită de temei și susținerea recurentei-reclamante, potrivit căreia ordinul atacat ar încălca principiul retroactivității, menționarea în cuprinsul acestui act administrativ, ca moment de început al aplicării sale, a datei de 1 ianuarie 2005 fiind conformă cu dispozițiile legale, reîncadrarea și salarizarea reglementate de O.U.G. nr. 92/2004, fiind prevăzute pentru anul 2005.
De altfel, Curtea Constituțională, soluționând mai multe excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 6 din actul normativ sus menționat, a statuat prin Deciziile nr. 289, nr. 305, nr. 339, nr. 394 ș.a., pronunțate în anul 2005, că, atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul O.U.G. nr. 92/2004.
De asemenea, a mai precizat Curtea Constituțională, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.
Cu privire la salariul cuvenit recurentei-reclamante, ca urmare a noii reîncadrării, se constată că instanța de fond s-a pronunțat și în mod corect a reținut că acest salariu a fost legal stabilit, în raport cu prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, astfel cum aceasta a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 76/2005.
Acest salariu este cel prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004, pentru funcția publică de auditor, în care a fost reîncadrată recurenta-reclamantă, fără adăugarea procentului de 20% care, așa cum rezultă din anexele actului normativ în discuție, este aplicabil doar funcțiilor de consilier, expert, inspector, consilier juridic, referent de specialitate și referent, nu și funcției de auditor.
Față de cele arătate, cum Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 74 din 26 ianuarie 2005 este legal, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, urmând ca și recursul să fie respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5909/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5905/2005. Contencios → |
|---|
