ICCJ. Decizia nr. 5911/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 12 iulie 2005, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Prefectura județului Constanța, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, suspendarea executării Ordinului nr. 381 din 14 iunie 2005, emis de instituția pârâtă, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești cu privire la legalitatea acestui ordin, arătând că a formulat plângere prealabilă la organul emitent.
în susținerea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a cărui executare solicită să fie suspendată, este nelegal, iar prin executarea măsurii pe care o dispune, respectiv eliberarea sa din funcția de consilier municipal al Consiliului Local Mangalia, ar fi grav prejudiciat în drepturile sale.
Prin sentința civilă nr. 281/C.A. din 5 august 2005, Curtea de Apel Constanța, secția maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că, în speță, nu este vorba despre un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) și (2), combinat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, reclamantul N.I., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și reiterând motivele prezentate în fața instanței de fond.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 381 din 14 iunie 2005, emis de Instituția Prefectului Constanța, s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcția de consilier municipal al Consiliului Local Mangalia, pentru motivul prevăzut de art. 92 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Așa cum rezultă din prevederile legale citate, pe lângă sesizarea autorității emitente, în vederea revocării actului administrativ considerat nelegal, pentru suspendarea executării acestuia până la pronunțarea instanței de fond, este necesară întrunirea altor două condiții, după cum urmează: existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube a cărei prevenire se urmărește prin suspendarea executării.
în cauză, însă, motivele invocate de recurentul-reclamant, atât în fața instanței de fond, cât și în cererea de recurs, vizează exclusiv aspecte privind legalitatea actului administrativ a cărui executare o solicită, iar nu existența condițiilor legale mai sus menționate.
Așa fiind, cum nici din actele și lucrările dosarului nu rezultă care este cazul bine justificat și în ce ar consta paguba iminentă a cărei prevenire se urmărește prin suspendarea actului administrativ, în mod corect a procedat instanța de fond, respingând cererea formulată de reclamant, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5910/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5908/2005. Contencios → |
|---|
