ICCJ. Decizia nr. 5912/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 4 iunie 2005, reclamantul C.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 1116 din 24 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, livretul militar și fișa personală de evidență, eliberată de U.M. 02405 Pitești, arătând că și-a satisfăcut stagiul militar prin muncă, în perioada 2 mai 1956 - 30 iunie 1958, și că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Prin sentința civilă nr. 281 din 30 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și, anulând hotărârea contestată, a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada solicitată, începând cu data de 1 februarie 2005.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul militar prin muncă, având calitatea de "constructor", nu de militar într-o unitate destinată instrucției, așa cum rezultă din mențiunile înregistrate în livretul militar depus la dosarul cauzei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamantul și-a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, iar nu în detașamente de muncă din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada sus menționată.
Rezultă, așadar, că pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiții trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana, cetățean român, interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului, respectiv livretul militar și fișa personală de evidență, eliberată de U.M. 02405 Pitești, reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul unității militare U.M. 03697, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu în cadrul detașamentelor de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Așa fiind, cum reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celei de-a treia condiții cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, în mod greșit a procedat instanța de fond, acordându-i drepturile prevăzute de acest act normativ, motiv pentru care recursul a fost admis, iar sentința atacată a fost modificată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5908/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5909/2005. Contencios → |
|---|
