ICCJ. Decizia nr. 5914/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2005, reclamantul I.V., în contradictoriu cu pârâta C.S.A., a solicitat ca membrilor acestui organism ori persoanei responsabile cu aducerea la îndeplinire a deciziei nr. 2540 din 14 aprilie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, să le fie aplicată o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, pâna la data emiterii de către instituția pârâtă, a deciziei de aprobare a numirii reclamantului ca persoană semnificativă la S.M. SA și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 10 din 24 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, iar împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta C.S.A.
Mai înainte, însă, de examinarea motivelor de recurs, se constată că prin înscris autentic, depus la dosarul cauzei, la data de 18 octombrie 2005, intimatul-reclamant I.V. a renunțat la dreptul dedus judecății, solicitând anularea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Cum, potrivit prevederilor art. 247 alin. (2) și (3) C. proc. civ., renunțarea la drept se poate face, fie verbal în ședință, fie prin înscris autentic, fără învoirea celeilalte părți, și chiar și în căile de atac, în temeiul art. 247 alin. (1) și (5) din același cod, luându-se act de declarația intimatului-reclamant, de renunțare la dreptul dedus judecății, a fost admis recursul, anulată în totul sentința atacată și, în fond, a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5910/2005. Contencios → |
|---|
