ICCJ. Decizia nr. 5918/2005. Contencios
| Comentarii |
|
1. Prin sentința civilă nr. 15 din 31 ianuarie 2005, a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 888/2004, a fost admisă în parte acțiunea formulată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei din Iași, în numele și pentru Parohia "Sfântul Sava" din Iași, constatându-se nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0017 din 8 decembrie 1999, emis de pârâta autoritate Ministerul Economiei și Comerțului, pentru titulara pârâtă SC I. SA București.
2. Prin decizia nr. 4692 din 4 octombrie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 998/2005, s-au admis recursurile pârâtelor, s-a modificat în tot sentința și în fond, a fost respinsă acțiunea, precum și intervențiile accesorii formulate de Primarul municipiului Iași și de Comisia municipală Iași de fond funciar.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel încât acțiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă, de către instanța de fond.
S-a mai reținut că cererea era și tardivă, în raport cu termenul de decădere de un an prevăzut de partea finală a art. 5 din Legea nr. 29/1990, termen calculat până la data de 15 septembrie 1993, când societatea comercială titulară a certificatului și-a transcris dreptul în Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni, de la data de 1 iulie 2002, când reclamanta a cunoscut existența certificatului.
3. împotriva deciziei din recurs a formulat intimata-reclamantă, prezenta cerere de revizuire, la data de 17 octombrie 2005, cererea fiind legal timbrată.
Temeiurile de revizuire invocate sunt art. 322 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., iar în motivare se arată ca prim motiv că reclamanta a descoperit înscrisuri doveditoare noi, cu privire la dreptul ei de proprietate asupra terenului din certificat.
Astfel, arată reclamanta că din procesul-verbal nr. 100 din 12 octombrie 1960, rezultă că Parohia "Sfântul Sava" a cedat terenul către Grupul Școlar petrol - Chimie Iași, iar nu către SC I. SA, filiala Iași, care nu a avut niciodată în administrare terenul de 1268 mp.
Arată revizuienta că aceeași situație rezultă și din planul de situație al terenului cedat, avizat favorabil la acea dată (1960), de către Consiliul Popular Iași.
Mai susține revizuienta că cedarea terenului s-a făcut cu scopul folosirii lui ca teren de sport de către școala respectivă, iar această destinație nu are nici o legătură cu obiectul de activitate al societății pârâte, nefolosindu-i, așadar, la nimic.
Arată revizuienta, că și Grupul Școlar Petrol - Chimie Iași, căruia i-a fost cedat terenul, a fost desființat în anul 1992, astfel încât terenul trebuia să-i revină revizuientei.
Susține revizuienta ,ca al doilea motiv de revizuire, că Primăria Iași a intervenit în cauză în interes alăturat reclamantei, dar cererea a fost nelegal respinsă, printr-o încheiere care nu a fost atacată, din lipsa de grijă a oficiului juridic al intervenientei, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., intervenienta nefiind apărată sau fiind apărată cu viclenie de juriștii săi.
în fine, invocă revizuienta, lipsa de apărare de către un jurist la judecata în recurs, ca al treilea motiv de revizuire.
Revizuienta invocă și argumente în combaterea excepțiilor reținute de instanța de recurs și reiterează susținerile asupra fondului.
Cererea nu se fondează.
I. Curtea a analizat decizia de recurs, sub incidența celor trei temeiuri invocate în cererea de revizuire:
1. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care: fie au fost reținute de partea potrivnică, fie nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
în speță, revizuienta pretinde că până la apariția Legii nr. 247/2005, nu a putut obține înscrisuri de la Arhivele Naționale, întrucât i se impuneau condiții irealizabile (să precizeze numărul și data documentului cerut), astfel încât abia în luna octombrie 2005 a putut cerceta personal arhivele, găsind procesul-verbal și planul de situație privind cedarea terenului de 1286 mp, către Grupul Școlar Iași.
Această justificare nu se încadrează în nici una dintre cauzele de împiedicare prevăzute de art. 322 pct. 5.
Chiar dacă ar fi considerată a se încadra în situația "împrejurare mai presus de voința părților", înscrisurile noi invocate (dar nedepuse la dosar), nu sunt de natură a schimba soluția pronunțată în recurs, întrucât, după modificarea sentinței, acțiunea s-a respins ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Așadar, instanța de recurs nu a soluționat cauza în fond, ci a reținut un fine de neprimire a cererii.
2. Potrivit art. 322 pct. 6, o hotărâre dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate revizui, "dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică (...) nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere".
Revizuienta invocă ambele ipoteze simultan, dar nu cu privire la propria persoană, ci cu privire la Primăria Iași.
Chiar dacă această autoritate locală a avut în proces calitatea de intervenient în interes alăturat reclamantei, pe temeiul art. 49 alin. (3) C. proc. civ., numai intervenienta ar putea invoca dispozițiile art. 322 pct. 6, cu privire la proprii reprezentanți și la modul neglijent ori viclean în care și-au exercitat mandatul.
Invocată de către altcineva, decât persoana de drept public reprezentată, această cauză de revizuire este inadmisibilă.
3. Potrivit art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, "dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa".
Pentru soluționarea recursurilor s-a stabilit un prim termen, la 14 iunie 2005, termen pentru care revizuienta a trimis întâmpinare.
Pentru același termen, intimata (revizuienta) a solicitat, prin fax, acordarea unui nou termen pentru că reprezentantul ei nu se putea prezenta, fiind internat în spital (nu există dovezi cu înscrisuri privind această situație).
La termenul din 14 iunie 2005 s-a dispus amânarea judecății la data de 4 octombrie 2005, pentru care revizuienta a fost legal citată.
Nu există, pentru acest ultim termen, la care s-au soluționat recursurile, cerere de amânare din partea intimatei-reclamante.
Dar pentru a face aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 8, revizuienta ar fi trebuit să dovedească acum trei situații întrunite cumulativ:
- că a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată;
- că a fost împiedicată să înștiințeze instanța despre această imposibilitate de a se prezenta;
- că ambele împiedicări se datorează unei împrejurări mai presus de voința sa.
în speță, se constată că amânarea pentru lipsă de apărare s-a cerut pentru primul termen și s-a și acordat.
Dovada celor trei condiții cumulative nu s-a făcut prin înscrisuri la instanța de față. Nimic nu împiedica intimata-reclamantă să comunice, prin fax, motivele care existau și îl împiedicau pe reprezentantul ei să se prezinte la termenul din 4 octombrie 2005.
II. Motivarea din revizuire care se referă la excepțiile reținute de instanța de recurs, precum și la problemele de fond ale cauzei, nu pot fi analizate aici, întrucât exced oricăror cauze de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5915/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5913/2005. contencios → |
|---|
