ICCJ. Decizia nr. 5915/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 26 aprilie 2005, reclamantul S.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 222 din 31 martie 2005, emis de Președintele A.N.P.C., reîncadrarea în funcția publică de director executiv al O.J.P.C. Buzău, obligarea la plata drepturilor bănești de la data de 1 aprilie 2005, până la reîncadrarea în funcție.
în motivarea acțiunii s-a arătat că de la data de 1 octombrie 1999, reclamantul a îndeplinit funcția de director executiv al O.J.P.C. Buzău, iar prin ordinul contestat a fost destituit, actul fiind nelegal.
Reclamantul a precizat că nu a comis faptele considerate drept abateri disciplinare menționate în art. 2 al ordinului. Astfel, referitor la nesesizarea Comisiei de disciplină, a arătat că nu putea fi pusă în discuție, conform art. 24 pct. 4 din H.G. nr. 1210/2003; în ce privește faptul neprelucrării actelor normative nou apărute, a menționat că a realizat acest lucru și oricum obligația incumbă consilierului juridic; că nu sunt întrunite cerințele aceluiași text legal referitor la faptul că nu ar fi respectat dreptul la opinie al funcționarilor din subordine; că a executat întru totul hotărârea judecătorească referitoare la M.E. și G.M.; că a prelucrat indicatorii stabiliți de A.N.P.C., pentru executarea performanțelor și i-a transpus în activitate; că nu a dat dovadă de lipsă de imparțialitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; că este prescrisă fapta referitoare la încălcarea unor atribuții de serviciu; că nu a folosit în interes personal, telefonul de serviciu, iar fapta era, de asemenea, prescrisă.
Prin sentința civilă nr. 1304/2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea.
Instanța a reținut că reclamantul a săvârșit o abatere disciplinară, deoarece nu a trimis Comisiei de disciplină, sesizarea cu privire la un funcționar public din subordine, înțelegând să soluționeze conflictul pe cale amiabilă, încălcând, astfel, dispozițiile art. 23 din H.G. nr. 1210/2003; că avea obligația să organizeze periodic informări privind modificările legislative în domeniu și că a comis și celelalte fapte reținute în ordinul contestat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului au fost reiterate, în esență, susținerile din acțiune.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a apreciat că recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză se reține că prin Ordinul nr. 222 din 31 martie 2005, recurentul a fost destituit din funcția publică de conducere de director executiv al O.J.P.C. Buzău, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999. S-a reținut la art. 2 din ordin că sus-numitul a săvârșit opt abateri disciplinare, potrivit art. 65 lit. j) din Legea nr. 188/1999 și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 7/2004.
Prima faptă reținută în sarcina sa a fost aceea că nu a sesizat Comisia de disciplină, în ce privește sesizarea primită în februarie 2005, cu privire la unul din funcționarii publici din subordine.
Recurentul a învederat că era vorba de o "anonimă", care cuprindea jigniri grave, ce nu pot fi reproduse și pe care nu a putut-o califica drept "sesizare". Recurentul, însă, a prelucrat cu subordonații și a atras atenția asupra atitudinii lor în desfășurarea activității, conformându-se adresei A.N.P.C., prin care i se solicita atragerea atenției subordonaților, asupra atitudinii adoptate în timpul controlului. Așadar, fapta nu are caracter de abatere disciplinară.
A doua faptă reținută se referă la împrejurarea că recurentul nu a prelucrat actele normative nou apărute. Din extrasele proceselor-verbale de ședință ale O.J.P.C. Buzău rezultă că actele normative nou apărute au fost comunicate și discutate cu subordonații. De altfel, și în fișa postului inspectorilor din subordine există și obligația acestora de a-și însuși noile reglementări legislative.
Față de cele reținute, nu se poate considera că recurentul a săvârșit această abatere.
A treia faptă reținută în ordin se referă la nerespectarea dreptului la opinie al funcționarilor publici din subordine. Situația nu este probată, astfel încât fapta nu poate fi reținută.
A patra faptă menționată în ordin este în legătură cu nerespectarea dispozițiilor legale și a unor hotărâri judecătorești.
S-a reținut că recurentul a stabilit salarii în mod nelegal numiților G.M. și M.E.
Se constată că reîncadrarea acestor funcționari a fost dispusă în iunie 2004, iar Ordinul nr. 222/2005 a fost emis la 31 martie 2005, peste termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, aplicarea sancțiunii fiind prescrisă. Față de reținerea prescripției, nu se mai analizează susținerile referitoare la inexistența faptei.
A cincea abatere reținută în ordin se referă la nestabilirea unor criterii obiective de evaluare a activității funcționarilor publici din subordine și evaluarea lor în raport cu numărul și valoarea amenzilor. Nici această faptă nu este probată, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin ea însăși nu are caracterul de gravitate al unei abateri disciplinare, din moment ce indicatorii trasați de A.N.P.C., pentru evaluarea performanțelor, prevăd menționarea numărului de amenzi și cuantumul acestora.
A șasea abatere se referă la împrejurarea că recurentul nu a fost imparțial în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Curtea a apreciat că nu are caracter de abatere disciplinară, împrejurarea că directorul executiv a împărțit în două zone, județul și a repartizat echipe de control pe fiecare zonă.
A șaptea abatere reținută în ordin este în legătură cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, în sensul că a permis unei persoane care nu mai avea raporturi de serviciu cu O.J.P.C. Buzău, să exercite în continuare atribuții de funcționar public. Este real faptul că recurentul a prelungit delegarea unei persoane, cu opt zile peste data încetării raportului de serviciu, însă a justificat acest fapt prin aceea că trebuia finalizat controlul pe care persoana în cauză îl începuse (de la 14 iulie 2003, la 22 iulie 2003).
Având în vedere că până la aplicarea sancțiunii a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, aplicarea sancțiunii este prescrisă.
Ultima abatere menționată în actul contestat se referă la folosirea telefonului de serviciu în interes personal, în perioada în care recurentul s-a aflat în concediul medical. Fapta nu are caracterul unei abateri disciplinare. în perioada concediului medical, directorul executiv a ținut legătura cu O.J.P.C. Buzău și acest lucru nu se putea realiza fără telefon. Abonamentul telefonic trebuia achitat în orice condiții, iar cheltuieli suplimentare nu au fost înregistrate.
Față de cele mai sus reținute, se apreciază că nu se poate reține în sarcina recurentului, abaterea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999 (încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri).
Curtea a constatat că măsura de destituire din funcție a fost dispusă în mod nelegal. Această sancțiune este cea mai drastică din cele prevăzute de art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și nu se justifica a fi luată față de recurent, în funcție de faptele menționate la pct. 2 din ordinul contestat.
Chiar și în situația în care aceste fapte ar fi fost reale și ar fi îmbrăcat caracterul de abatere disciplinară, sancțiunea aplicată este nejustificat de aspră și nu respectă dispozițiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, referitoare la individualizarea sancțiunii disciplinare, ținând cont și de persoana celui în cauză, care a avut în anii anteriori, numai calificativul "foarte bine".
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, sentința a fost modificată, a fost admisă acțiunea și a fost anulat ordinul contestat, întrucât este nelegal. Curtea a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică din care a fost destituit, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, de la data de 1 aprilie 2005, până la reintegrarea efectivă, în considerarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 188/1999, republicată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5926/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5918/2005. Contencios → |
|---|
