ICCJ. Decizia nr. 5926/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș, la 5 noiembrie 2004, reclamanta SC B. SA Sovata a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., anularea deciziei nr. 104 din 28 septembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii privind acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, cu privire la imobilul Vila nr. 56 Sovata, conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 710 din 28 aprilie 2005, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
în motivarea acestei soluții, Tribunalul Mureș a reținut că, întrucât privește un act emis de către o autoritate publică, acțiunea introdusă de reclamantă este una de contencios administrativ; cum autoritatea publică emitentă este una centrală, competența de soluționare aparține, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curții de apel.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 198 din 11 august 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, invocând dispozițiile speciale ale art. 28, 31 și 24 din Legea nr. 10/2001 și caracterul acestora derogatoriu de la dreptul comun.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine secției civile a Tribunalului Mureș.
Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie anularea deciziei nr. 104 din 28 septembrie 2004, emisă de A.V.A.S. și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii privind acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, cu privire la imobilul Vila nr. 56 Sovata, conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, "Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
Analiza în ansamblu a prevederilor Legii nr. 10/2001 degajă concluzia că legiuitorul a înțeles să caracterizeze ca fiind de natură civilă toate litigiile apărute în legătură cu aplicarea acestui act normativ, chiar dacă actele emise în acest sens de către organele de conducere ale persoanelor juridice mai sus menționate, ar putea fi calificate, într-o interpretare mai largă, ca fiind administrative.
Această concluzie este confirmată, de altfel, de regula procedurală consacrată de dispozițiile art. 24 și 31 din Legea nr. 10/2001, conform cărora competența de soluționare a litigiilor având ca obiect deciziile sau dispozițiile emise de persoanele juridice prevăzute la art. 20 din lege, revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
Cum Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este o lege specială, iar, potrivit unui principiu de drept, legea specială derogă de la legea generală, rezultă că dispozițiile acestui act normativ prevalează față de cele ale dreptului comun în materie, această regulă fiind expres prevăzută chiar de către Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la art. 10 alin. (1) teza finală.
Având în vedere cele arătate, competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului Mureș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5928/2005. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 5915/2005. Contencios → |
|---|
