ICCJ. Decizia nr. 5928/2005. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Iași (dosar nr. 1923/2005), reclamanții col. mag. M.Ș., procuror militar col. mag. R.B., procuror militar lt. col. mag. P.L., proc. mil. cpt. mag. R.I., proc. mil. lt. mag. C.M.V.C., lt. mag P.G., din cadrul Parchetului Militar Iași, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare și Ministerul Apărării Naționale, la restituirea sumelor reprezentând sporul de vechime totală în muncă, calculate și reținute în mod ilegal pe perioada decembrie 1 martie 2002 - 1 martie 2005, sume ce urmează a fi reactualizate cu rata inflației, până la data efectuării plății și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în reglementarea inițială (anterior apariției O.G. nr. 83/2000), art. 18 C. muncii, în vechea reglementare, art. 38 din Constituția României și art. 23 și 30 din Legea nr. 54/1993.
Prin încheierea dată în camera de consiliu, în data de 26 aprilie 2005, în dosarul nr. 3096/2005, al Curții de Apel Iași, au fost admise cererile de abținere formulate de magistrații Tribunalului Iași, în dosarul nr. 1923/2005 și trimisă cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Vaslui, unde a fost înregistrată sub nr. 1317/2005.
Prin sentința civilă nr. 439 din 16 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1719/2005, al Tribunalului Vaslui, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se că restituirea sumelor reprezentând sporul de vechime, reprezintă o cerere în legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale ce cade sub incidența prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 și, pe cale de consecință, instanța competentă să se pronunțe pe această cerere este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1465/2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui. Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Curtea de apel a reținut că în cauză se solicită drepturile salariale, fiind în prezența unui raport de muncă atipic și nu sunt incidente dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002.
Verificând cauza, Curtea a constatat că aparține secției litigii de muncă a Tribunalului Vaslui, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente.
O.U.G. nr. 177/2002, în art. 42, prevede că magistrații, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale, pot face contestație în termen de 5 zile de la data comunicării.
Or, în cauza de față nu se contestă modul de stabilire a drepturilor salariale. Reclamanții pretind plata unor drepturi salariale neachitate de către autoritatea administrativă, cu care reclamanții se află în raport de serviciu.
Așadar, nu ne aflăm în situația specială prevăzută de O.U.G. nr. 177/2002, în art. 42, care are în vedere contestarea unui act administrativ.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 188/1999 care nu cuprinde norme referitoare la magistrați și nici dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind întrunite cerințele art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Drept urmare, se va aplica dreptul comun în materie, respectiv dispozițiile Codului muncii.
Pe cale de consecință, cauza a fost înaintată, spre competentă soluționare, Tribunalului Vaslui, secția litigii de muncă, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5919/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5926/2005. Contencios → |
|---|
