ICCJ. Decizia nr. 5933/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la data de 17 ianuarie 2005, SC O. SA Oradea a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, să se dispună anularea deciziei nr. 383 din 30 noiembrie 2004, emisă de primul pârât și obligarea acestuia să soluționeze în fond contestația formulată împotriva măsurilor dispuse prin decizia formulată împotriva măsurilor dispuse prin decizia de impunere nr. 76278 din 16 septembrie 2004, de către funcționari ai pârâtei secunde.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit, organul administrativ-jurisdicțional a suspendat soluționarea acelei contestații, având ca obiect creanțe bugetare în valoare totală de 42.133.197.414 lei, deoarece nu erau îndeplinite în cauză, condițiile prevăzute de art. 183 C. proc. fisc.
în opinia sa, decizia atacată se limitează la reiterarea argumentelor societății, din contestație, precum și la redarea pe scurt a deciziei de impunere care a declanșat litigiul dintre părți.
De asemenea, nu s-au precizat pentru fiecare creanță bugetară în parte, pretinsele fapte penale săvârșite, încadrarea juridică a acestora și raportul de cauzalitate ce ar putea exista între elementele constitutive ale infracțiunilor și sumele de bani calculate cu titlu de T.V.A., impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere aferente, fond de solidaritate socială.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 86/CA din 21 martie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece din adresa nr. 9148/CF din 8 aprilie 2004, a Inspectoratului de Poliție al județului Bihor, rezultă că "reclamanta are la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, dosarul nr. 1090/2004 și că prin adresa nr. 76277 din 7 septembrie 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor - Autoritatea de Inspecție Fiscală a transmis Inspectoratului de Poliție al județului Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor, raportul de inspecție fiscală efectuat la reclamantă.
Măsura suspendării era justificată, cu atât mai mult, atunci când organul de poliție a solicitat organului de control fiscal, să întocmească actul juridic contestat pentru soluționarea laturii penale în dosarul parchetului, iar organul de control a transmis raportul de inspecție la organul competent să se pronunțe cu privire la existența indiciilor unei infracțiuni, ce ar avea o înrâurire asupra soluției ce urmează a fi adoptată în procedura administrativ-jurisdicțională.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC O. SA Oradea.
Recurenta a susținut că prima instanță nu a examinat apărarea sa în legătură cu lipsa de motivare a actului administrativ-jurisdicțional, mulțumindu-se cu reproducerea unor considerente din finalul acestuia.
De asemenea, nu s-a făcut nici o referire la așa-zisele fapte cu caracter infracțional și la raportul de interdependență care ar exista între faptele respective și creanțele fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 76278 din 16 septembrie 2004.
în sfârșit, curtea de apel a ignorat împrejurarea că organele financiare nu au sesizat organele de cercetare penală, printr-o plângere penală.
Criticile formulate sunt întemeiate.
în conformitate cu dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
în speță, aplicarea textului legal precitat a fost făcută de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, învestită de SC O. SA, Oradea cu soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr. 76278 din 16 septembrie 2004, deși condițiile care să justifice măsura suspendării soluționării cauzei, nu erau îndeplinite.
Mai întâi, se constată că nu s-a făcut dovada sesizării de către organul de control financiar, a organelor de cercetare penală, cu privire la săvârșirea de către anumite persoane - salariați sau administratori în cadrul societății comerciale contestatoare, a unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
Adresa nr. 76277 din 17 septembrie 2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, se referă la Raportul de inspecție fiscală, comunicat Inspectoratului de Poliție al județului Bihor, iar nu la o sesizare în sensul celei menționate în norma legală mai sus enunțată.
Pe de altă parte, din adresa nr. 9184/GF din 8 aprilie 2004, emisă de Inspectoratul de Poliție al județului Bihor, rezultă fără echivoc faptul că s-a cerut Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, efectuarea unor verificări la SC O. SA Oradea, pe perioada anului 2003 și ianuarie - februarie 2003, care să vizeze mai multe aspecte din activitatea acestui agent economic.
în lipsa oricăror mijloace de probațiune din care să reiasă în mod direct, implicarea unor persoane fizice determinate în săvârșirea unor fapte penale, precum și existența unui raport de interdependență între faptele respective și creanțele bugetare în sumă totală de 42.133.197.414 lei, nu erau îndeplinite cerințele legale pentru suspendarea soluționării contestației de către autoritatea administrativ-jurisdicțională.
în al doilea rând, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nici prima instanță nu a analizat în sentință, existența condițiilor temeinice de suspendare, limitându-se la reproducerea unor argumente din partea finală a deciziei nr. 383/2004.
Procedând în modul arătat și respingând acțiunea cu o motivare necorespunzătoare, ce nu-și găsește suport probatoriu în piesele dosarului, curtea de apel a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea legii, de natură să prejudicieze grav pe reclamantă.
De aceea, pentru corecta rezolvare a pricinii, a fost admis recursul și a fost modificată sentința, în sensul admiterii acțiunii.
Pe cale de consecință, a fost obligată Agenția Națională de Administrare Fiscală, să soluționeze contestația formulată de societatea comercială.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5935/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5934/2005. Contencios → |
|---|
